-
Cum arată siguranța? O putem creiona, pe scurt, legând-o de atașament. Relația de atașament se referă, mai degrabă, la modelele pe care le dezvoltăm în copilăria timpurie și care se activează atunci când suntem în apropierea sau ne gândim la persoana care ne are în grijă.
-
Cum s-ar înfățișa și desfășura viața, înfășurată fiind în pătura siguranței, țesută de cel-mai-iubit-dintre-pamântenii-părinți? Un aspect esențial ar fi setarea de limite. Copiii au nevoie de granițe, au nevoie de un cadru sigur în care să poată să testeze viața. Vor știi că sunt iubiți, văzuți, vor fii siguri că părinților le pasă de ei și vor integra reguli sănătoase de relaționare.
Vor avea curajul de a greși, de a fi imperfecți, curajul de a explora lumea, cu încrederea și siguranța că sunt valoroși și iubiți pentru ceea ce sunt. -
Las aici câteva scurte relatări de viață, deghizate în întrebări, sprijinite pe răspunsuri care nu sunt absolute, dar pe care eu le-am descoperit pășind curajoasă (încercând să îmi mențin echilibrul emoțional) pe sârma îngustă a parentingului.
-
Anxietatea la copii este adesea o sursă de îngrijorare pentru părinți. Ea, anxietatea, reprezintă procesarea cognitivă a unor emoții primare de teamă, frică și neliniște. E important de știut că aproape toți copii au etape în dezvoltare în care resimt anxietate. Există, însă, copii la care anxietatea poate fi o dificultate, în sensul în care ajung să evite să participe la rutinele zilnice. Aici s-ar putea să ai nevoie de mai mult ajutor, dar te poți folosi și de ideile de mai jos:
-
Pe lângă cultură generală și materiile de la școală, sunt atât de multe lucruri pe care cei mici au nevoie să le învețe, iar ele se pot învața mai ales prin joc. Haide de să fie un an școlar al jocului și al poveștilor frumoase!
