De ce au copiii nevoie de limite

Tot mai multe cadre didactice îmi povestesc despre Ştefania. Ştefania care acceptă cu foarte mari dificulăţi limite, care protestează vehement de câte ori e nevoie să renunţe la activitatea care îi place. Ştefania aruncă cu jucării în cei de lângă ea când se înfurie şi uneori se zgârie ca să obţină ceea ce îşi doreşte. Ea vrea să fie mereu prima şi acceptă cu greu când alt copil obţine rezultate mai bune decât ea. Da, Ştefania este un nume pe care l-am ales aleatoriu, este un personaj care se regăseşte în zilele noastre din ce în ce mai des între preşcolari şi şcolari.

 E important ca părinţi le arate celor mici că au situaţiile în control, că pot asigura un mediu sigur şi stabil pentru cei mici

Ştefania este un produs al familiilor în care vocea copilului preia controlul în casă, al familiilor care se sacrifică pentru ea şi care îşi lasă în urmă propriile nevoi pentru a o face pe Stefi fericită (cel puţin asta îşi doresc). Astăzi accentul în educaţia copiilor este în mare parte pe emoţiile celor mici, spre deosebire de generaţiile anterioare în care comportamentul era cel mai important. Acest lucru, însă, este de multe ori prost înţeles. Astfel, unii părinţi uită că este nevoie să le arate celor mici că au situaţiile în control, că pot asigura un mediu sigur şi stabil pentru cei mici. Astăzi, mai mult decât altă dată, e nevoie ca cei mici să aibă limite, aplicate blând şi consecvent. Iată câteva motive pentru care părinţii au nevoie să deţină controlul când vine vorba de limite:

• Copilul tău se va simţi în siguranţă. Lumea poate să fie intimidantă pentru copii. Limitele stabilite de părinţi, care nu sunt negociate cu cei mici, reduc anxietatea copilului. La fel cum nu îi lăsăm pe cei mici să bage degetele în priză şi ne asigurăm că poartă cască atunci când merg cu bicicletele, limitele vin să ajute copilul să crească în siguranţă. Atunci când un copil negociază o limită şi obţine ceea ce îşi doreşte, îi e greu să se mai simtă în siguranţă întrucât are mai multă putere decât adultul de lângă el.
• Copilul explorează în mai mare măsură. Între limite, copilul se află într-o zonă sigură şi previzibilă. E mult mai uşor pentru un copil să exploreze atunci când ştie că există această zona de siguranţă creată pentru el, la care se poate întoarce oricând.
• Luptele de putere sunt mai puţine (despre luptele de putere am scris și aici). Copiii adesea testează pentru a descoperi care le sunt limitele. Atunci când acestea nu sunt bine stabilite, apare un mare consum de energie. Pe de o parte pentru că cei mici sunt nevoiţi în mod constant să verifice până unde pot să meargă, pe de altă parte pentru că adesea adulţii din jurul lor ajung la capătul răbdării. Când prescolarul tău insistă să mănânce la televizor, de exemplu, are nevoie de tine pentru acţiuni decisive. Atenţionările nu au nicio greutate într-o de situaţie în care cel mic ştie că nu sunt duse la bun sfârşit în mod consecvent. Ca să eviţi discuţiile, e mai bine să îi spui că în timpul mesei televizorul rămâne închis, că toţi mănâncă la masa din bucătărie şi să aplici în mod constant această înţelegere (este un exemplu, adaptează-l în funcţie de înţelegerile de la voi de acasă).
• Încrederea în sine a copilului creşte. Dacă în mod gradual creşti limitele pentru copilul tău, acesta va deveni tot mai sigur pe sine şi îşi va manifesta în mai mare măsură independenţa. Odată ce limitele sunt însuşite, copilul îţi poate arăta că poate să le respecte fără ajutorul tău şi poate fi responsabil. Cei mici pot fi foarte mândri de ei atunci când reuşesc să traverseze prima oară stradă singuri, când pot dormi prima oară fără părinţi la cineva, iar aceste lucruri vin atunci când reuşesc să menţină limitele pe care i le-ai stabilit (să nu alerge pe stradă, să se asigure că nu trec maşini când traversează, să se spele pe dinţi înainte de culcare, să îşi pregătească singur bagajele, să facă patul dimineaţa…).
• Copilul învaţă să facă faţă dezamăgirilor. Adesea părinţii ezită să impună limite de teamă că celui mic îi va displăcea. Unii se tem că punând limite copilul va fi mai puţin creativ sau că îi vor limita nevoia de explorare. Cu toate acestea, limitele îl învaţă pe cel mic să înţeleagă că nu se poate că lucrurile să se întâmple de fiecare dată aşa cum vrea, să fie mai răbdător şi să înţeleagă lucrurile şi din perspectiva altora. Din contra, creativitatea copilului apare mai degrabă atunci când simte că altcineva este responsabil pentru el şi când renunţă să consume energie testând limitele.

Ştefania nu este un copil rău. Pentru mine nu există copii copii răi, doar copii care nu au găsit pe cineva care să le înţeleagă cu adevărat nevoile. Ştefania are nevoie să exerseze autocontrolul şi să înveţe să accepte limite, iar pentru asta are nevoie de cei din jur. Chiar dacă primul instinct este să crezi că este un caz pierdut, fii acolo pentru ea, lângă ea. Fii ferm în ceea ce îi ceri, pregăteşte-o înainte să îi schimbi o activitate şi încurajează-i orice încercare de a se adapta! Da, poate fi neplăcut să auzi copilul plângând pentru că lucrurile nu s-au întâmplat aşa cum şi-a dorit pe moment. În acelaşi timp, însă, rămâi conştient de beneficiile pe termen lung pe care le au aceste limite pentru Ștefania, pentru copilul tău sau pentru cel de lângă tine.

Citește și

1. Cum îi vorbești copilului despre acceptarea diferențelor?
2. Importanța auto-controlului la copii
3. 7 replici cu care poți reduce fricile copilului tău

Sursa foto: Flickr

Cine e în spatele paginii Părinți în Tandem:

Mă numesc Andreea Găvenea și mă bucur să îmi fi găsit acel lucru pe care să îl fac pe o perioadă lungă de timp fără senzația că aștept cu nerăbdare să se termine odată săptămâna. Sunt psihoterapeut, lucrez la cabinetul meu de mai bine de 5 ani. Am lucrat mulți ani cu copiii, apoi am găsit o nevoie mai mare în a veni mai degrabă în sprijinul părinților. Pandemia m-a adus mai aproape de adulți, cu fel și fel de provocări ale vieții, oameni minunați care fac eforturi să se cunoască și să se accepte, să se înțeleagă și să descopere că pot relaționa sănătos. Ultimii ani am pus accent pe mămicie, în sensul că am studiat mult și am lucrat cu clienți aflați perioada perinatală - de la concepție până la un an al copilului (infertilitate, pregătire pentru naștere, nașteri traumatice, perioada post-partum și efectele ei asupra părinților și relației de atașament cu copiii). Mă poţi contacta pe mail, la adresa andreea.gavenea@parintitandem.ro.