“Fericirea este o pătură caldă” sau “Obiectul de tranziţie”

aprilie 21, 2016
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone

Stând de mulţi ani între copii, mi-a fost uşor să identific o mulţime de obiecte de tranziţie – de la urşi de pluş, la iepuri de plastic, pături, chiar şi reţete medicale! Da, da, am zis reţete medicale. Am avut în grădiniţă o fetiţă care nu se despărţea de mama până nu îşi găsea reţeta (din fericire, mama, fiind doctor, avea mereu aşa ceva la îndemână). Era asemeni lui Linus, personajul din desenele animate de mai sus, pentru care „fericirea este o pătură caldă” („happiness is a warm blanket”).

Se pare că cei mici se pot ataşa de orice, atât timp cât se simt în siguranţă. Într-o lume care pentru ei este în continuă explorare, plină de noutăţi şi neprevăzut, obiectul de tranziţie reprezintă un refugiu şi o zona de regăsire. Desigur, nu toţi copiii se ataşează de un obiect. Unii trec după perioade scurte de la o jucărie la alta, alţii sunt mult mai interesaţi de oameni decât de obiecte. Dar dacă ai un copil cu un asemenea ataşament, iată ce e nevoie să ştii:

De ce îi spunem obiect de tranziţie?

În anii 1950 pediatrul şi psihiatrul Donald Winnicott a folosit pentru prima oară acest termen, referindu-se la jucăriile sau păturile care au valoare emoţională pentru copii. Desigur, nu obiectul în sine face o tranziţie, ci copilul atunci când trece de la perioada de dependenţă de mamă (primele 6-12 luni de viaţă) la independenţă. Obiectul este cel care ne semnalează că cel mic se concentrează şi pe mediul extern, nu doar pe corpul său. Winnicott spune că obiectul de tranziţie este primul simbol al copilului şi reprezintă absenţa mamei.

Ce înseamnă obiectul de tranziţie în viaţa de zi cu zi?

Se întâmplă cel mai des ca cel mic să îşi caute obiectul de care s-a ataşat înainte de culcare, în excursii sau la vizitele de la doctor. Obiectul drag joacă rol de mecanism de a face faţă provocărilor dar, prin jocuri, şi de dezvoltare personală şi creare a identităţii personale. Astfel, obiectul de tranziţie:

  • este un semn că cel mic tolerează absenţa mamei (se desprinde mai uşor de familie dacă are acest obiect la el);
  • în termenii paradigmei de dezvoltare corporalitate-proiecţie-rol, reprezintă trecerea de la explorarea corporală a mediului la etapa în care copilul răspunde lucrurilor din afara corpului său (face trecerea de la corporalitate la proiecţie; Jennings, 1999);
  • conţine toate elementele necesare dezvoltării dramatice a copilului: copilul strânge, mângâie, miroase obiectul implicându-se astfel corporal cu toate simţurile (corporalitate), în timp îi oferă simboluri în afara corpului său (proiecţie), ajungând să se raporteze la el într-un mod dramatic (teatral) dându-i nume şi acompaniindu-l în aventuri (rol) (idem);
  • oferă siguranţă şi ajută copilul să vadă lumea mai predictibil, fiind la fel de important ca rutinele;
  • oferă suport emoţional pe timpul nopţii sau în timpul somnului, fiind adesea considerat de către copil cel care are grijă de el, dar şi la trezire, uşurând trecerea de la noapte la zi;
  • oferă confort când lucrurile nu merg cum îşi dorea copilul, în situaţii limită sau când e nevoie să traverseze provocări noi sau să meargă în medii noi, obiectul de tranziţie menţinând legătura cu mediul de acasă;
  • se poate transforma oricând în partener de joacă;
  • ajută copilul să îşi însuşească reguli – când ajunge în stadiul de rol, dacă asculţi convorbirile dintre copilul tău şi obiectul sau de tranziţie, s-ar putea să auzi cum cel mic îi repetă regulile pe care e nevoie să le respecte împreună (vezi şi articolul despre prieteni imaginari);
  • poate să îi ţină copilului tău secretele în siguranţă.

Mai multe despre cum să reacţionezi ca părinte dacă ai în familie un copil ataşat de un obiect de tranziţie vei afla în următoarea parte a articolului. Până atunci, ţine cont că obiectele de tranziţie nu sunt un semn de slăbiciune sau nesiguranţă, în ciuda a ceea ce se poate să fi auzit. Copilul tău a găsit modalitatea de a merge în următoarele stadii de dezvoltare, iar asta ar trebui să te bucure. Chiar şi mulţi dintre adulţi apelează, atunci când au nevoie să se liniştească sau să se reculeagă, la o pătură confortabilă în care să se simtă protejați.

Între timp, citeşte şi:

  1. Coşmarurile copilăriei
  2. Nu face pentru copilul tău ceea ce poate face singur
  3. Copilul care aruncă

Surse:
Jennings, S. (1999) Introduction to Developmental Playtherapy – Playing and Health, Jessica Kinglsey Publishers LTD
Not without my Teddy! The companions of childhood.

Ți-a plăcut acest articol?

Înscrie-te la newsletter pentru a primi şi alte materiale interesante despre copii şi părinţi.

Cine e în spatele paginii Părinți în Tandem:

Andreea Gavenea
Mă numesc Andreea Găvenea și mă bucur să îmi fi găsit acel lucru pe care să îl fac pe o perioadă lungă de timp fără senzația că aștept cu nerăbdare să se termine odată săptămâna. Sunt psihoterapeut, lucrez la cabinetul meu de mai bine de 5 ani. Am lucrat mulți ani cu copiii, apoi am găsit o nevoie mai mare în a veni mai degrabă în sprijinul părinților. Pandemia m-a adus mai aproape de adulți, cu fel și fel de provocări ale vieții, oameni minunați care fac eforturi să se cunoască și să se accepte, să se înțeleagă și să descopere că pot relaționa sănătos. Ultimii ani am pus accent pe mămicie, în sensul că am studiat mult și am lucrat cu clienți aflați perioada perinatală - de la concepție până la un an al copilului (infertilitate, pregătire pentru naștere, nașteri traumatice, perioada post-partum și efectele ei asupra părinților și relației de atașament cu copiii). Mă poţi contacta pe mail, la adresa andreea.gavenea@parintitandem.ro.
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone
Lasă un comentariu
Copii frumoşi, cuvinte… mai puţin frumoase“Fericirea este o pătură caldă” sau “Obiectul de tranziţie” – Partea a II-a
All comments (2)
  • Alina
    19 mai 2016 at 20:34

    In aceasta categorie intra si suzeta si suptul degetului? Poate fi suzeta un obiect de tranziție?mulțumesc pt articol!

    Reply
    • Andreea Găvenea
      @Alina
      21 mai 2016 at 18:45

      Te salut, Alina! În primul rând, îți mulțumesc că îmi citești articolele. Acum legat de intrebările tale, da, asemeni oricărui obiect de tranziție, suzeta poate […] Read MoreTe salut, Alina! În primul rând, îți mulțumesc că îmi citești articolele. Acum legat de intrebările tale, da, asemeni oricărui obiect de tranziție, suzeta poate să îi ofere copilului o sursă de confort care să îl ajute să facă tranziția spre independență. La fel, copilul se poate liniști singur sau își poate găsi o plasă de siguranță folosind propriul deget, dar nu se mai poate numi "obiect", nu-i asa? :) Însă, cum am spus, rolul pe care îl joacă poate fi similar. Read Less

      Reply

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *