-
Cum arată siguranța? O putem creiona, pe scurt, legând-o de atașament. Relația de atașament se referă, mai degrabă, la modelele pe care le dezvoltăm în copilăria timpurie și care se activează atunci când suntem în apropierea sau ne gândim la persoana care ne are în grijă.
-
Cum s-ar înfățișa și desfășura viața, înfășurată fiind în pătura siguranței, țesută de cel-mai-iubit-dintre-pamântenii-părinți? Un aspect esențial ar fi setarea de limite. Copiii au nevoie de granițe, au nevoie de un cadru sigur în care să poată să testeze viața. Vor știi că sunt iubiți, văzuți, vor fii siguri că părinților le pasă de ei și vor integra reguli sănătoase de relaționare.
Vor avea curajul de a greși, de a fi imperfecți, curajul de a explora lumea, cu încrederea și siguranța că sunt valoroși și iubiți pentru ceea ce sunt. -
Crearea unui spaţiu sigur este o metodă pe care o folosesc mereu cu mare atenţie, pentru a mă asigura că vine în sprijinul copilului. Uneori o folosesc ca tehnică de relaxare, alteori ca proces pentru cei care încearcă să depăşească o traumă. Ca metodă de relaxare, invit copilul să se liniştească şi să se gândească la un loc în care s-a simţit sau în care se simte în siguranţă.
-
Unii părinţi tind să atingă exasperarea când copilul lor începe să întrebe despre tot ce îi înconjoară, despre orice, dar mai ales când adresează aceeaşi întrebare de nenumărate ori. Înainte să atingi şi tu acel punct, te invit să citeşti argumentele pentru care cei mici fac acest lucru.
-
Prea multă oboseală înainte de culcare, febră, imaginaţie foarte bogată, rutine neregulate în ceea ce priveşte somnul sau stresul, anxietatea pot creşte riscul să apară coşmarurile. E important de ştiut că ele (…)
