Deschid astăzi un proiect dedicat celor ce au copii în grijă – în special părinţilor, dar te invit să citeşti articolele pe care ţi le propun şi dacă eşti altă rudă, cadru didactic, însoţitor ori asistent maternal; practic scriu pentru orice persoană interesată de bună-starea copilului de lângă ea. Te invit să ne bucurăm împreună de metafora bicicletei în tandem ce reprezintă familia ta şi să îţi uneşti forţele cu cele ale partenerului de viaţă sau a persoanelor care te ajută pentru a porni la drum.
De ce informaţii parentale:
- Părinţii şi copiii progresează împreună şi învaţă să se descopere reciproc; rolul de părinte presupune învăţare continuă şi adaptare la rapiditatea nevoilor în schimbare ale copiilor – aşadar, fii în pas cu ritmul în care se dezvoltă copilul tău!
- Este datoria ta să îţi rafinezi modalităţile de abordare a copilului pentru a-l pregăti pentru viaţă şi a pune bazele unei generaţii mai bune; contribuţia ta este în acelaşi timp importantă pentru comunitatea din care facem parte întrucât copiii de astăzi sunt cetăţenii de mâine;
- Lucrul cu părinţii este adesea cel mai eficient mod de a avea rezultate mai bune cu copiii în plan social, emoţional, comportamental, educaţional şi chiar în planul sănătăţii – totul se răsfrânge asupra copiilor;
- Accesul la informaţii bazate pe studii ştiinţifice în domeniul parental, în psihologia dezvoltării copilului dar şi în medicină, transferate în limbajul curent, pot reprezenta un adevărat ajutor în deciziile de zi cu zi pe care le iei cu copilul tău;
- Nu în ultimul rând, sunt de părere că cele mai bune rezultate pe care poţi să le obţii cu copiii apar atunci când sunt îndeplinite nevoile tale, în calitate de părinte, aşa că încurajez dezvoltarea personală şi autocunoaşterea.
Şi pentru că îmi place să lucrez cu poveştile, iată o poveste de care am auzit recent într-un film, poveste ce m-a pus pe gânduri şi care reflectă foarte frumos partea spirituală pe care tindem să punem mai puţin accent.
Povestea este a unui nativ american ce îi povesteşte nepotului sau despre viaţă:
Are loc o lupta în mine, îi spune acesta băiatului. Este o lupta teribilă ce are loc între doi lupi. Unul este de culoare neagră, el este răul – este furia, invidia, tristeţea, regretul, lăcomia, aroganţa, auto-compătimirea, vinovăţia, resentimentul, inferioritatea, minciuna, mândria falsă, superioritatea nejustificată. Bătrânul a continuat: celălalt lup, alb, este binele – el este bucuria, pacea, iubirea, speranţa, seninătatea , umilinţa, bunătatea, bunăvoinţa, empatia, generozitatea, adevărul, compasiunea şi credinţa. Aceeaşi lupta are loc şi în tine, ca în fiecare persoană, de alt fel.
Nepotul a stat pe gânduri câteva minute, apoi a întrebat:
Bunicule, care dintre lupi va învinge?
Probabil că ai auzit şi tu povestea şi ştii că se continuă cu răspunsul bunicului:
Va învinge cel pe care îl vei hrăni!
Este un final frumos, care te pune pe gânduri şi care te motivează să te foloseşte de acele valori pozitive pentru a te putea bucura de viaţă, în acelaşi timp sugerându-ne, indirect, să le cultivăm şi în copiii de lângă noi.
Cu toate acestea, povestea, la originea ei, se termină cu un alt răspuns al bunicului, mult mai interesant şi mai captivant:
Dacă îi hrăneşti potrivit, amândoi vor învinge. Vezi tu, dacă eu aleg să hrănesc doar lupul alb, cel negru se va ascunde după fiecare colţ, aşteptându-mă să fiu distras sau slab – atunci el va sări să obţină atenţia la care râvneşte. El va fi astfel mereu mânios şi va purta o lupta continuă cu lupul alb. Însă dacă voi fi conştient de el şi îl voi ţine aproape, el va fi fericit şi vom câstiga cu toţii. Te întrebi de ce să îl ţin aproape? Pentru că lupul cel negru are şi multe calităţi – tenacitate, curaj, ambiţie şi gândire strategică foarte bună – de care am nevoie din când în când şi de care duce lipsă lupul alb. Cu toate acestea, lupul alb are compasiune, putere şi capacitatea de a vedea ce este în interesul tuturor. Vezi tu, lupul cel alb are nevoie ca cel negru să fie alături de el. Dacă voi hrăni doar unul dintre ei, celălalt va deveni flămând şi vor deveni incontrolabili. Să îi hrăneşti şi să te îngrijeşti de amândoi înseamnă ca lupta interioară să nu mai aibă loc. Iar atunci când nu mai este o luptă, o să poţi asculta vocile din adâncul tău – acestea te vor ghida în a alege ceea ce este bine în fiecare moment, în pace şi împlinire. Cum alegi să interacţionezi cu forţele opuse din tine, îţi va determina viaţa: alege să înfometezi unul dintre lupi sau să îi ghidezi pe amândoi.
Te las cu povestea aceasta minunată în gând, să lucrezi cu tine şi să îţi descoperi lupii. Tu când ai simţit ultima oară momente de slăbiciune, de care dintre lupi te-ai apropiat mai tare?
All comments (1)
Alina
O poveste minunata,Anda!!!m-ai pus pe gânduri...nici nu stiu ce simt si cine sunt eu de fapt,ce vreau sa fac si încotro ma indrept....de ceva vreme […] Read MoreO poveste minunata,Anda!!!m-ai pus pe gânduri...nici nu stiu ce simt si cine sunt eu de fapt,ce vreau sa fac si încotro ma indrept....de ceva vreme încerc si ma lupt să-mi găsesc echilibrul interior...am o mie de întrebări la care nu-mi găsesc răspunsuri, vreau sa par puternica,dar de fapt îmi e teama si de umbra mea...ma regăsesc oarecum in povestea de mai sus...ai niste articole minunate care îmi mângâie sufletul!iti mulțumesc,draga mea! Read Less
Reply