Aventura lui Creieraș

A fost odată un creier, pe nume Creieraș, care trăia într-o casă de nor, din cer. Lui Creieraș îi era greu să facă anumite lucruri – să vorbească în public, cu alte organe ale corpului, să rezolve teste sau să gîndească rapid. El avea mulți prieteni, dar dificultățile acestea îi dăunau – îi era greu să se împrietenească.

Într-o zi Creieraș a decis că nu mai poate trăi cu aceste defecte. Atunci a plecat într-o misiune să-și anuleze aceste probleme. a aflat că exista Magicianul Ficat care știa să facă vrăji și s-a dus să vadă dacă îl poate ajuta să poată vorbi în public, să rezolve teste și să gîndească mai rapid.

A chemat-o pe colega lui cea mai bună, inima, pe nume Dragoste, să vadă dacă îl poate ajuta să ajungă la vrăjitor. Dar ea atunci era ocupată, așa că i-a dat trei bucăși de sfeclă roșie și i-a spus așa:

– Când ai nevoie de mine, mănâncă o bucată de sfeclă roșie și eu voi veni!

A plecat Creieraș și prima dată a găsit o pădure de bambus și trebuia să gândească rapid cum să iasă din labirintul de bambus. Din spatele lui veneau șopârle otrăvitoare rapide care te pișcau și te otrăveau dacă te prindeau. A rupt un fir de bambus și,cum era lung, s-a aruncat peste labirint și a învățat din asta că o idee creativă ar putea fi bună și rapidă.

Când mergea el așa, a văzut un lup și o veveriță care se certau pe o alună. Toate animalele pădurii se uitau mirate la ei. Veverița îi spunea lupului că ea e mai mică și ar trebui să i-o dea ei, dar lupul era vegetarian și iubea și el alunele și nu voia, îi spunea că el lucrează în echipă cu ceilalți lupi, nu ca ea pe cont propriu. Creieraș, când i-a văzut pe cei doi, a știut că el trebuie să rezolve acea problemă și s-a dus la ei. Le-a spus că ar putea să o rupă în două și să o împartă. A învățat din asta că, cu cât vorbește mai mult în public, cu atât se poate împrieteni cu ceilalți. De atunci s-a împrietenit cu lupul și cu veverița.

S-a făcut noapte și un fluture, de culoare albastru deschis cu buline portocalii și galbene, i-a spus că va trebui să găsească steaua care-l va duce la magicianul ficat. A stat ce a stat și, brusc, i-a venit o idee: să o cheme pe prietena lui Dragostea (a mâncat pentru asta niște sfeclă). Ea i-a spus că steaua potrivită este cea mai mică, în colț, singurică, săraca de ea. Brusc s-a deschis un portal spre Magicianul Ficat.

Creieraș, Dragostea, veverița și lupul au intrat în portal. Când au ajuns în lumea aceea, au văzut un castel. La poartă stăteau doi gardieni-plîmâni și pompau (suflau). Creieraș i-a rugat pe cei doi sa-l lase să meargă la Magicianul Ficat, dar plămânii, cum erau foarte încăpățânați, au spus că nu vor. Primul plămân, pe nume Pufăie, i-a spus că ar dori un biscuit de ciocolată, iar al doilea, care era fratele lui, pe nume Aer Curat, i-a spus că el vrea o bucată de ciocolată. Creieraș s-a simțit atunci presat de timp, simțea că era ca un test de la școală pentru el. S-a gândit să îi intrebe pe lup și pe veveriță dacă au ei aceste dulciuri, dar aveau doar o bucată de ciocolată. Creieraș s-a gândit să facă el un biscuit dintr-o parte din ea. A băgat cele două sfecle în biscuit și a ieșit un biscuit roșu. A învățat că atunci când ai nevoie de ajutor, poți chema un prieten.

Plămânilor le-a plăcut mult mai mult biscuitele decât se așteptau și l-au lăsat să treacă pe Creieraș. L-a întâlnit pe Magicianul Ficat și l-a rugat, după toate prin care a trecut, să îi spună sau să facă o vrajă ca să gândească mai rapid, să vorbească în public și să rezolve teste. Magicianul i-a spus că el i-a făcut probele acestea, special ca să învețe să rezolve teste rapid, să vorbească cu cei din jur și să rezolve evaluări. Creieraș și-a dat seama că a reușit să facă aceste lucruri, nu chiar de unul singur, dar fără ajutorul Magicianului Ficat: chiar el a fost propriul magician!

S-a întors acasă și a fost calm, fericit și ușurat că nu i-a fost la fel de greu de atunci.

Poveste creată de Alexandru Balate (o găsești ușor prelucrată aici) care a reușit să lucreze cu zonele sale de anxietate și a descoperit o mulțime de resurse personale în cadrul sesiunilor. Povestea este despre lupta cu sursele de anxietate, despre cum un drum inițiatic poate aduce cu sine o mulțime de resurse, fără să fie nevoie de o magie din exterior să ne schimbe. Schimbarea vine din fiecare dintre noi!

Cine e în spatele paginii Părinți în Tandem:

Mă numesc Andreea Găvenea și mă bucur să îmi fi găsit acel lucru pe care să îl fac pe o perioadă lungă de timp fără senzația că aștept cu nerăbdare să se termine odată săptămâna. Sunt psihoterapeut, lucrez la cabinetul meu de mai bine de 5 ani. Am lucrat mulți ani cu copiii, apoi am găsit o nevoie mai mare în a veni mai degrabă în sprijinul părinților. Pandemia m-a adus mai aproape de adulți, cu fel și fel de provocări ale vieții, oameni minunați care fac eforturi să se cunoască și să se accepte, să se înțeleagă și să descopere că pot relaționa sănătos. Ultimii ani am pus accent pe mămicie, în sensul că am studiat mult și am lucrat cu clienți aflați perioada perinatală - de la concepție până la un an al copilului (infertilitate, pregătire pentru naștere, nașteri traumatice, perioada post-partum și efectele ei asupra părinților și relației de atașament cu copiii). Mă poţi contacta pe mail, la adresa andreea.gavenea@parintitandem.ro.