Barca cu vele, ca viața bogată în iubire

Decembrie! Luna asta ge(ne)roasă poartă, în numele ei, o întrebare maiestuoasă: „De ce?”. Cel puțin la asta mă duce pe mine cu gândul.   Poate pentru că sfârșitul de an naște în noi gânduri despre cum a mers anul, de ce am făcut așa și nu altfel, cum pot face mai bine și lista poate continua. Ne facem un bilanț, cu încrederea că nu e numai sfârșitul unui an ci este, mai mult ca oricând, portița ce ia forma dorinței unui început mai bun.

Să ne fim locul nostru de siguranță de unde putem reporni în călătoria devenirii

Răspunsul potrivit este în fiecare dintre noi, important este să avem curajul să ne punem întrebări. Să ne așezăm, pe noi înșine, în propriile noastre întrebări, să fim apoi proprii noștri părinți iubitori și blânzi, imperfecți, deținători ai curajului de a greși, să ne fim locul nostru de siguranță de unde putem reporni în călătoria devenirii.

Decembrie mai poate fi despre Dăruire, Emoție, Curaj, Empatie, Miracol, Bunătate, Repaus, Iubire și Echilibru. Un decembrie pe care să îl purtăm cu mândrie, în noi, în toate lunile anului ce mereu vor reveni.

DECEMBRIE – Dăruire, Emoție, Curaj, Empatie, Miracol, Bunătate, Repaus, Iubire, Echilibru

Decembrie poate fi chiar Mama bună care ne aduce pe toți împreună. Luna asta s-ar putea numi Famembrie.

Decembrie este vântul cald și puternic ce ne poartă spre anul care vine, ne mișcă, ne poartă spre un viitor mai bun.

Decembrie este dovada că ceea ce începe are și sfârșit, unul de care să ne bucurăm pentru că știm sigur că la capăt se află un alt început.

Decembrie este Iubire. Iar viața are sens când este injectată cu multă Iubire. Ca sensul pe care vela îl dă propriei bărci. O mișcă. O duce la destinație fără mare efort.

Decembrie poate fi o planetă. Un loc de siguranță. Tărâmul acela care ne dezvoltă armonios.

Siguranța, căci la ea aș vrea să poposesc puțin mai mult, este una dintre valoroasele vele sclipitoare ale vieții!

Cum arată siguranța?

Cum arată siguranța? O putem creiona, pe scurt, legând-o de atașament. Relația de atașament se referă, mai degrabă, la modelele pe care le dezvoltăm în copilăria timpurie și care se activează atunci când suntem în apropierea sau ne gândim la persoana care ne are în grijă. Ca ființe umane, suntem pre-programați să ne așteptăm că cineva va fi lângă noi și ne va îngriji. Sistemul nostru de atașament ‘se așteaptă’, deci, să aibă o anumită experiență. Ne naștem cu așteptarea asta! În același fel în care ochii noștri sunt făcuți să aștepte lumină pentru a se dezvolta optim. Atașamentul de siguranță se conturează atunci când aceste experiențe, pe care sistemul nervos deja preconizează că le va avea, vor exista, vor fi împlinite.

Una dintre poveștile al cărui personaj principal este Siguranța, poate începe cu plânsul. Atunci când, de la simplul fapt de A FI în pântec, trecem și la A FACE în afara burticii, modalitatea de comunicare disponibilă este plânsul. Dacă semnalul bebelușului (plânsul) va fi primit și perceput de părinte, înseamnă că cineva este PREZENT („nu-sunt-singur” poate fi un sentiment, unul de siguranță). Când părintele este ACORDAT la plânsul copilașului, înseamnă că va putea vedea, dincolo de comportament, lumea interioară a bebelusului. Părintele apoi REZONEAZĂ cu plânsul în asa fel încât va  învăța să interpreteze diferitele nuanțe ale semnalelor deghizate în plâns și va ajunge să vadă copilul pentru ceea ce este, îl va putea alina, îl va ține protejat și va fi în sincronie cu el, punând bazele lăcașului numit încredere. Este o TEMELIE pe care orice copil va crește și va înflori, curajos. 

Puterea de schimbare ne e la îndemână pentru că ne locuiește

Dorințe de decembrie sunt sute. Împlinirile sunt adeseori mărunte și nesesizabile. Puterea de schimbare, însă, ne e la îndemână pentru că ne locuiește. Să fim, așadar, primii oameni din lumea noastră și a copiilor noștri care văd, alină, protejează și dau un sentiment de siguranță celor mai importante persoane de pe lângă noi. Să ne fim și să le fim munții care rămân neclintiți și clari chiar și atunci când ceața îi îmbracă, acel cer senin și luminos dincolo de norii trecători, acel pământ stabil și răbdător care dăruiește din bogăția lui, acea planetă care nu întreabă „De ce? sau „Ce cauți aici?” ci conține cu iubire tot ce este străbătut de viață.

Să ne fim D.E.C.E.M.B.R.I.E. chiar și pe timp de vară, să ne încredem în iubirea care mișcă universul. Să ne fim propria bază de siguranță! Să construim, împreună, vele puternice, croite din pânze vulnerabile și să le așezăm, cu blândețe, peste generațiile viitoare, cu încrederea că ei vor ști cel mai bine cum să își cârmuiască propriile vieți.

Călătorie fantastică, printre versuri cu rimă potrivită și valuri aducătoare de noi și prețioase întâmplări!

Am îngropat, furiș, o lacrimă,

În tine..

Pe când cu trupu-n somn te-ai dus..

Și te-am atins cu patimă,

Cu mine!

Și o dorință-n cer mi-am pus!

Din lacrima sărată să răsară

Pe chipu-ți blând ce-l văd dormind,

O dragoste de mine, făr să moară,

Când fără mine-n pat te vezi trezind!

Când ți-o fi sete de-al meu zâmbet,

Să te hrănească-n lipsa mea!

Să te-mplinească cu un cântec

Ce poartă-n el sclipiri de stea!

Să pot să plâng doar lângă tine..

Căci lacrima sădită bine

În miezul corpului ce te-nconjoară,

Rămâne-a mea.. deși, în tine zboară!

(Oana, 2014)

Citește și:

1. Castele de cuvinte
2. Să nu uităm de mame (sau despre depresia post-partum)
3. Ce faci cu copilul care nu știe să piardă?

Sursă foto: arhiva personală

Despre mine:

    Numele meu este Oana Popa.  Am dat voie psihologiei să intre în viața mea, mai întâi timid și cu ceva rețineri, acum mai bine de șapte ani. E timpul să contribui, și eu, la răspândirea învățăturilor valoroase pe care acest domeniu, într-o continuă reactualizare, ni le oferă, pentru a ne putea trăi viețile într-un mod armonios și împlinitor, cu iubire.

Cine e în spatele paginii Părinți în Tandem:

Mă numesc Andreea Găvenea și mă bucur să îmi fi găsit acel lucru pe care să îl fac pe o perioadă lungă de timp fără senzația că aștept cu nerăbdare să se termine odată săptămâna. Sunt psihoterapeut, lucrez la cabinetul meu de mai bine de 5 ani. Am lucrat mulți ani cu copiii, apoi am găsit o nevoie mai mare în a veni mai degrabă în sprijinul părinților. Pandemia m-a adus mai aproape de adulți, cu fel și fel de provocări ale vieții, oameni minunați care fac eforturi să se cunoască și să se accepte, să se înțeleagă și să descopere că pot relaționa sănătos. Ultimii ani am pus accent pe mămicie, în sensul că am studiat mult și am lucrat cu clienți aflați perioada perinatală - de la concepție până la un an al copilului (infertilitate, pregătire pentru naștere, nașteri traumatice, perioada post-partum și efectele ei asupra părinților și relației de atașament cu copiii). Mă poţi contacta pe mail, la adresa andreea.gavenea@parintitandem.ro.