Să stăm cu durerea. Și apoi să mergem, împreună, să spălăm vasele.

Durerea ne însoțește de-a lungul vieții, pe noi toți, în diferite forme, cu diferite intensități.

Sunt, printre cuvintele pe care urmează să le aștern aici, cu tot ce am mai blând în mine, alături de părinții care au trăit pierderea ce a născut durerea cea grea, atunci când nu s-au mai putut întâlni cu viața deja adorată și iubită.

Durerea este prețul IUBIRII, într-o lume în care există pierderi

Durerea nu este o boală.

Durerea pierderii rămâne în corp, iar corpul are și el felul lui de a jeli.

Durerea este prețul IUBIRII, într-o lume în care există pierderi.

Durerea este o parte normală a trăirii.

Durerea este simțirea interioară că ceva a fost pierdut.

Doliul este manifestarea durerii.

Nu este nevoie să umplem fiecare moment dureros cu cuvinte

Să fii alături de cineva care se plimbă în acea sălbăticie, înseamnă să descoperi darurile pe care tăcerea sacră le poate oferi. Nu este nevoie să umplem fiecare moment dureros cu cuvinte. 

Să stăm cu durerea, să-i fim mamă, să o luăm de mâna-i micuță și fierbinte, să o înțelegem și să o lăsăm să-și epuizeze emoțiile, să stăm puțin împreună și apoi să mergem să spălăm vasele. Durerea este în noi, este a noastră și vom putea trăi cu ea! Ea este dovada iubirii!

Durerea poate călători alături de noi fără să ne împiedice

Viktor Frankl scrie despre cele trei faze ale prizonieratului (ca prizonier, pierd mult și multe, uneori tot): 1. iluzia îndurării, 2. să înveți să te adaptezi imposibilului de neconceput și 3. eliberarea și libertatea, care nu reprezintă sfârșitul detenției. Autorul precizează că acest prizonierat poate continua în lupta pentru găsirea sensului și fericirii în viață. Citind aceste gânduri ale lui Frankl, îmi pare că fazele de mai sus ar putea îmbrăca complet și fără de greșeală perioada de doliu. Prima fază, însă, în opinia mea, ar fi ILUZIA NEîndurării: atunci când simțim și gândim că nu vom putea trece peste o durere atât de mare, că ne vom transforma în praf și vom deveni invizibili, doborâți și nimiciți de durere. A doua fază ar rămâne neschimbată, pentru că, într-adevăr, adaptatea la imposibilul de negândit se poate învăța. A trei fază este, și în acest caz, eliberarea, scuturarea de vinovăție, acceptarea faptului că atunci când iubim, când ne pasă, putem fi loviți de pierderi și devenim parteneri cu dureri. Și, da, durerea poate călători alături de noi, până la final, fără să ne mai împiedice, ci doar ca să ne reamintească de puterea iubirii din noi înșine.

Să ne dăm voie să plângem pentru a putea continua să zâmbim

Fie că pierdem o persoană, un animal, o parte din noi, un timp, orice este valoros pentru noi, să nu uităm să onorăm iubirea, să respectăm durerea, să ne dăm voie să plângem pentru a putea continua să zâmbim, trăind.

Colecționez, de câteva capitole,
Buchete de-amintiri ce dor!
Le-ndos în plicuri sigilate cu epistole
Și-ades le dezlipesc. Și simt că mor..

Și-adun și tot adun..
În plicuri vechi le pun,
Sperând c-odat presate
Se vor preface-n scrum,
vor deveni uitate..

Dar nu!
Colajul vieții mele e fals fără de ele,
Așa cum făr de lună, e cerul plin de stele!
E dezechilibrat și ipocrit și rece!
și-n van le tot dosesc; trăind sperănd că trece.

Și-apoi,
Cu sânge cald ce încă circulă prin mine,
Mută și impasibilă mă oglindesc în tine!
Joc roluri mici de brute,
Port zilnic  haine sute,
Pe dinăuntru și pe-alocuri descusute…

Pentru că făr de pată neagră,
Ce-ntr-un mod straniu, mă face să mă simt întreagă,
Sunt eu, dar eu pe jumătate,
O Eu fără de-acele amintiri pătate!

Așa c-am hotărât!
Colaj de poze tipărite
Cu zâmbete bine găndite
Și printre, poze nevăzute,
Cu mici actori în rol de brute!

Îmbrătişez tot ce-am trăit,
Mă recompun!
Scot la lumină ce-am pitit,
Renasc din scrum!

Plicul, l-am ars dându-mi un sens!
Aleg să-not cu calm în valul vieții dens,
Aleg s-alerg printre emoții,
Aleg să nu mai fiu una cu hoții
Ce fura bandajând nemulțumiri..
Aleg să vreau să Simt orice trăiri!

(Oana, 2014)

Citește și:

1.  Very Important Parent 
2. Dă-mi CURAJ să ies în lume!
3. Doliul in perioada sărbătorilor de iarnă

Resurse utile

Omul in cautarea sensului vietii – Viktor E. Frankl – Libris

Alegerea – Dr. Edith Eva Eger – Libris

A Home for All who Hold Space for the Sacred Thresholds of Birth, Breath, and Death – The Institute for the Study of Birth, Breath and Death (birthbreathanddeath.com)

Sursă foto: arhiva personală

Despre mine:

    Numele meu este Oana Popa.  Am dat voie psihologiei să intre în viața mea, mai întâi timid și cu ceva rețineri, acum mai bine de șapte ani. E timpul să contribui, și eu, la răspândirea învățăturilor valoroase pe care acest domeniu, într-o continuă reactualizare, ni le oferă, pentru a ne putea trăi viețile într-un mod armonios și împlinitor, cu iubire.

Cine e în spatele paginii Părinți în Tandem:

Mă numesc Andreea Găvenea și mă bucur să îmi fi găsit acel lucru pe care să îl fac pe o perioadă lungă de timp fără senzația că aștept cu nerăbdare să se termine odată săptămâna. Sunt psihoterapeut, lucrez la cabinetul meu de mai bine de 5 ani. Am lucrat mulți ani cu copiii, apoi am găsit o nevoie mai mare în a veni mai degrabă în sprijinul părinților. Pandemia m-a adus mai aproape de adulți, cu fel și fel de provocări ale vieții, oameni minunați care fac eforturi să se cunoască și să se accepte, să se înțeleagă și să descopere că pot relaționa sănătos. Ultimii ani am pus accent pe mămicie, în sensul că am studiat mult și am lucrat cu clienți aflați perioada perinatală - de la concepție până la un an al copilului (infertilitate, pregătire pentru naștere, nașteri traumatice, perioada post-partum și efectele ei asupra părinților și relației de atașament cu copiii). Mă poţi contacta pe mail, la adresa andreea.gavenea@parintitandem.ro.