Ne încadrăm la secțiunea V.I.P. atunci când familia ni se mărește și devenim, într-adevăr, părintele foarte important din viața omului nostru mic, nou, proaspăt, deocamdată dependent de noi, cu potențial imens de creștere întru sănătate (fizică, psihică și emoțională) și cu tot ce e mai bun și pur și curat în el. Azi am citit acest acronim dintr-o altă perspectivă și îmi este clar că s-a activat în mine toată emoția părintelui ce sunt, de 13 ani și-o viață, pentru copiii mei, după ce, foarte multă vreme, am căutat să observ doar partea cealaltă a monedei relației părinte-copil, și anume, recunoașterea importanței pe care copiii au avut-o și o au în „creșterea” mea ca om mare, ce caută să le fie un părinte bun.
Ca părinți, ne dezvoltăm în multe privințe, pe tot parcursul experienței relaționării cu oamenii creați de noi însă nu pentru noi. În primă fază învățăm cum să îi îngrijim. Apoi, îngrijindu-i, învățăm cum să devenim mai maturi în relație cu ceilalți și începem, timid, să ne dăm seama unde și care ne este locul potrivit în propria viață.
Există și mulți factori de stres în jurul poveștii miraculoase care spune că dintr-unu, se făcură doi (sau mai mulți, după caz)
Este evident, pentru toți cei care strălucesc în hainele părintești, că există și mulți factori de stres în jurul poveștii miraculoase care spune că dintr-unu, se făcură doi (sau mai mulți, după caz). Devenim, brusc, responsabili pentru o altă viață care, pentru o lungă perioadă de timp, depinde în totalitate de noi pentru a supraviețui. Se nasc noi responsabilități și un nou mare și important rol, cel de părinte. Încercăm să ne descurcăm singuri, din punct de vedere economic și emoțional, ne dezvoltăm propriul stil de valori și atitudini, încep să ne locuiască o multitudine de gânduri neliniștitoare cu privire la noul nostru job, oboseala se așează prin noi ca și cum ar fi încheiat, cu corpul și mintea noastră, un contract pe perioadă nedeterminată. Însă nimic nu e mai puternic decât iubirea pentru viața vie din ei! Și atunci căutăm strategii care să ne facă mai puternici, mai zâmbitori, mai prezenți, mai puțin stresați, mai buni, mai copii!
Las aici câteva scurte relatări de viață, deghizate în întrebări, sprijinite pe răspunsuri care nu sunt absolute, dar pe care eu le-am descoperit pășind curajoasă (încercând să îmi mențin echilibrul emoțional) pe sârma îngustă a parentingului.
- Cum dezvoltăm creierul unui copil? Ne este tuturor clar că îi hrănim și avem grijă de ei, le oferim un mediu sigur, îi ținem aproape dar le suntem și rampă de lansare în lume; însă, de reținut pentru cei ce caută să rețină: VORBIȚI mult și cu blândețe bebelușilor, citiți copilașilor, fiți curioși în ceea ce îi privește și puneți-le întrebări, încurajați-i să fie curioși la rândul lor. Unul dintre marile beneficii ale cititului împreună, de la vârste mici, este conectarea. Iar legăturile autentice ne împlinesc.
- Cu ce mai hrănim potențialul creator al copiilor noștri? Cu IUBIRE, în toate formele ei. Cu iubire pentru noi înșine, ca persoane mature, separate de toți ceilalți, însă doritori de legături armonioase și valoroase tot cu ei, cu ceilalți. Cu iubire pentru copii! Cu încredere că iubirea multă nu are cum să facă rău, ci dimpotrivă, e terenul cel mai potrivit pentru o creștere cu capul către cer, cu mintea deschisă către lume și cu inima plină de încredere în oameni, viață și ponei :).
- Ce am nevoie să știu înainte de a-mi cunoaște copilul? Multe și nimic! Multe despre mine și nimic despre bebelușul nostru.
Glumesc, nu chiar nimic despre cum ar fi viața cu un bebeluș; însă nu glumesc când vine vorba de noi, adulții. Un exercițiu bun pentru o mamă în al cărei pîntec crește viață, ar fi următorul: – notează două nume în care ai mare încredere și două locuri în care te-ai simți confortabil să mergi atunci când ai nevoie de ajutor. Ține lista aproape și cere sprijin oricând simți că ai nevoie. Nu e ușor să părințești, dar de multe ori e ca-n povești!
- Pe ce să mă focusez, când vine vorba de metode de parenting? Ține minte, lucrul asupra căruia îți îndrepți atenția, va crește! Te uiți atent la greșeli, alea vor crește! Ești observatorul fin al calităților, puterilor și resurselor? Acelea vor ieși mai mult în evidență și se vor dezvolta. Ca părinți, atunci când găsim ceva ce funcționează bine pentru noi și familia noastră, ne îndreptăm atenția acolo. Și vom crește, funcționând bine împreună. Continuă să faci lucrurile care funcționează pentru tine!
- Apropo de stres, ar fi câteva tehnici de de-stresare? – Ai putea reflecta asupra propriei persoane. De exemplu, gandește-te la 3 lucruri care nu au mers bine. Și întreabă-te ce ai putea face să iasă mai bine data viitoare. – Ai mai putea să crezi în tine! Să te încurajezi! Caută sprijin emoțional persoanelor de încredere, atunci când simți că ai nevoie. Acest lucru este de o importanță critică atât pentru tine cât și pentru copilul tău. – Un alt lucru care te poate ajuta este să te conectezi la propriul corp, pentru că, adeseori, uităm de noi, copleșiți fiind de gânduri îndreptate către nevoile celorlalți. Ai nevoie de odihnă, oferă-ți odihnă! Te doare? Ascultă durerea și dă-i crezare, pentru că sigur are un mesaj important pentru tine. – Acționează! Scrie, în jurnalul devenirii tale, ceea ce îți place la tine, notează lucrurile la care ești bun. Musai să te uiți la tine ca la un om cu resurse și calități!
- O să fiu un părinte bun? DA! Cel mai bun părinte pe care copilul tău îl poate avea!!
- O să am timp să fac tot ce este de făcut? DA! Pentru că, atâta timp cât EȘTI și ești bine, vei face bine, mereu!
Găsește timp de joacă în fiecare zi! Joacă-te cu viața ta ca și cum ar fi cea mai prețioasă și nemaivăzută minunată jucărie! Acea jucărie pe care ți-o dorești în cea mai bună stare, pentru tot restul vieții!
Citește și:
- Castele de cuvinte
- Cum lucrăm cu gravidele cu istoric de avort spontan? Feedback atelier Camelia Chețu
- Ești un părinte anxios?
Sursa foto: arhivă personală, Gura Portiței