Celebrul "Nu"!

decembrie 06, 2015
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone

NU! Este un cuvânt simplu dar care are multă greutate, în special pentru părinţi. Iar asta poate din cauza a ceea ce se întâmplă după ce spunem “nu” – adesea urmează ţipete, plânsete, crize de afect ori uşi trântite.

Una din primele provocări pe care le-am întâmpinat în experienţele avute cu copiii şi alături de ei a fost cea legată de vocabularul pe care îl foloseam. Imaginează-ţi o grupă de copii de 5-6 ani în care energia era comutată la capacitatea maximă iar odată cu ea vedeam cu ochii minţii o mulţime de posibile accidente. “Nu te căţăra pe dulap!”, “Nu arunca păpuşa!”, “Nu dărâma construcţia colegului!”, iar de-acolo începea haosul. Parcă simţeam cum creşte tensiunea între ei şi, mai ales, între mine şi copii, ceea ce nu era o zonă confortabilă pentru nimeni. Am avut norocul să constat destul de repede că ceva este în neregulă şi, iniţial, am găsit alternative aşa încât să mă asigur că cei mici sunt implicaţi în sarcini creative sau, în orice caz, mai puţin scăpate de sub control. Cu toate astea, problema nu era rezolvată, doar ocolită.

În timp mi-am dat seama ce efect puternic are vocabularul pe care îl adopt în relaţia cu copiii (şi nu numai), modul în care mă raportez la ei folosindu-mi cuvintele. Copilul care se leagănă pe două picioare ale scaunului în preajma caloriferului şi îţi dă fiori la gândul că urmează să cadă şi să se rănească reprezintă o provocare. Prima tendinţă ar putea fi să îi spui cu mai mult sau mai puţin calm “nu te mai legăna pe scaun!”. Poate îi şi explici că “o să cazi dacă vei continua aşa!”. Dacă stai mai bine să te gândeşti, însă, nu ai de unde să ştii cu siguranţă că are să cadă; este vorba de o proiecţie a ta asupra ce urmează să se întâmple. Iar copilul, nefiind convins că asta se va întâmpla, pentru că în el încă trăieşte partea magică, va continua să se mişte pe cele două picioare ale scaunului, făcând parcă intenţionat asta.

O altă abordare ar fi să te exprimi în termeni pozitivi şi ancorat la nevoile tale, în calitate de adult: “mă uit la tine cum te mişti pe scaunul acela şi îmi este foarte teamă că poate aluneca de sub tine iar tu te poţi răni. Îmi doresc să te ştiu în siguranţă aşa că te rog să foloseşti scaunul aşa cum este el făcut – pe cele patru picioare ale sale.” Este greu să foloseşti mereu termeni pozitivi, să îl înlocuieşti pe celebrul “nu” cu alternative, dar vei observa destul de repede că efectele se vor vedea pe măsură ce vor domina cuvintele pozitive.

Ca să mă exprim mai concret, o să te provoc cu un exerciţiu de imaginaţie: închipuie-ţi că la serviciu eşti înconjurat de şefi care folosesc mereu termeni negativi (“nu apăsa pe maneta roşie”, “nu îţi lua pauză de masă acum”, “nu te îmbracă în albastru mâine”, “nu uita să iei foile din xerox” ş.a.m.d.). Cum te-ai simţi într-un context ca acesta? Cât de apropiat ai fi de persoanele care mereu îţi spun ce să NU faci?

Asemeni ţie, copilul vede toate cuvintele negative ca bariere de comunicare. În loc să te apropii de el şi să te faci auzit, o să vezi cum creşte distanţa dintre tine şi copilul tău. Folosit prea des, “nu” creează resentimente şi poate pune bazele rebeliunii în copil. În aceeaşi măsură, ne dorim de la copii să înveţe să ia decizii. Ne dorim să încerce lucrui noi şi să înţeleagă că uneori e în regulă să facă unele lucruri, alteori nu. Partea mai puţin plăcută a lui “nu” este că cei mici încetează să mai încerce şi să testeze. Ori a încerca este foarte important: vrem să îşi întindă aripile, să se provoace să facă mai mult. Pe măsură ce creşte, când are peste 7-8 ani, în loc să îi spui “nu” imediat, poate ai putea să îi ceri argumente pentru care consideră că ceea ce îţi propune e important pentru el, să te convingă.

Vreau să mă asigur că mesajul meu este bine înţeles. Mereu am susţinut faptul că cei mici AU NEVOIE DE LIMITE! Copiii au capacitate emoţională redusă de a lua decizii, de a construi singuri reguli şi de a se auto-regla. Asta este datoria noastră în calitate de adulţi. Un copil crescut fără limite se poate îndrepta spre confuzie şi haos, dezvoltând frustrări şi consumând o mulţime de energie în încercarea de a-şi găsi un echilibru.

Înainte de a-ţi propune alte strategii de a stabilii aceste limite într-un mod cât mai acceptabil, te provoc să exersezi modul în care îţi exprimi ideile, folosind în cât mai mare măsură termeni pozitivi în relaţie cu copilul de lângă tine, cu colega de birou, cu şeful sau chiar cu propria persoană. Este un exerciţiu de observare interioară şi de autocontrol pe care îl poţi stăpâni dacă îţi foloseşti atenţia şi răbdarea.

Ți-a plăcut acest articol?

Înscrie-te la newsletter pentru a primi şi alte materiale interesante despre copii şi părinţi.

Despre mine

Andreea Gavenea
Mă numesc Andreea Găvenea și sunt psihoterapeut cu specializare în terapie prin joc şi dramaterapie. Am lucrat cu copii în grădiniţe din Bucureşti şi din Braşov, am fost instructor pentru copii în programe de educaţie complementară, psiholog pentru copii instituţionalizaţi, psiholog pentru copii şi adulţi cu dificultăţi de învăţare. Acum continui să lucrez ca psiholog pentru copii şi familii şi consultant parenting în Brașov. Organizez sesiuni de dezvoltare personală şi ateliere de lucru prin metode creative atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. Mă poţi contacta pe mail, la adresa andreea@parintitandem.ro.
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone
Lasă un comentariu
Ce facem cu copilul timid?Terapie prin joc şi dramaterapie
All comments (2)
  • umaneț rodica
    27 noiembrie 2016 at 14:39

    Am citit câteva articole despre educația copiilor și mi-au plăcut mult sfaturile propuse. voi încerca să le aplic în educația elevilor mei și a […] Read MoreAm citit câteva articole despre educația copiilor și mi-au plăcut mult sfaturile propuse. voi încerca să le aplic în educația elevilor mei și a nepoțicăi. Mulțumesc mult! Read Less

    Reply
    • Andreea Găvenea
      @umaneț rodica
      2 ianuarie 2017 at 11:25

      Cat ma bucur sa aud ca avem si cadre didactice intre cititori! Va astept in continuare sa cititi articolele Parinti in Tandem si sa ne […] Read MoreCat ma bucur sa aud ca avem si cadre didactice intre cititori! Va astept in continuare sa cititi articolele Parinti in Tandem si sa ne povestiti ce rezultate aveti cu cei mici! Read Less

      Reply

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Îţi recomand şi:
Parteneri
Pastel Chalet Outdoor Fun SIGLA transformArt