Copilul care aruncă

martie 02, 2016
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone

Am observat o preocupare accentuată în rândul multor părinţi legată de faptul că lucrurile din casă tind să “zboare” pe lângă ei. Mulţi dintre copiii până în trei ani, aruncă lucruri sau mâncare în jur. Înainte să te enervezi de fiecare dată când se întâmplă asta, chiar dacă ajungi, ca mine, cu o urmă de cub de lemn pe frunte, te invit să citeşti ce se ascunde în spatele acestui comportament.

De ce copilul mic aruncă?

  • Copilul tău observă că e distractiv să îşi testeze şi să îşi dezvolte puterea.
  • El explorează cum obiectele izbite de podea produc sunete diferite. Învaţă că un obiect care e aruncat, se duce în jos în loc să rămână pe loc sau să plutească. Unele mai şi sar de câteva ori! Altele se sparg!
  • Are un control al impulsurilor foarte mic. Creierul lui nu este suficient dezvoltat încât să se oprească din a arunca obiectele din jur, oricât de tare te-ar înfuria asta.
  • Copilul tău e la vârsta la care învaţă să deprindă abilităţi noi, iar pentru asta are nevoie să exerseze. Să poţi apuca un obiect, ai nevoie de mişcările fine ale mâinii – să ştii cât de puternic să îl ţii, să îţi pregăteşti muşchii pentru textura, mărimea şi greutatea obiectului. De asemenea, ai nevoie să coordonezi ceea ce vezi cu ceea ce faci – coordonare mâna-ochi. Muşchii mari sunt şi ei implicaţi – ai nevoie să îţi ţii corpul în echilibru, să contracţi muşchii mari într-un anumit fel pentru a reuşi.
  • Copilul observă şi care sunt aruncăturile care fac vocea părintelui să sune mai furios sau care îl fac să râdă.
  • În aceeaşi măsură, o să îţi surprinzi copilul că uneori, după ce aruncă, te urmăreşte cu atenţie, provocându-te aparent. El analizează reacţiile tale încercând să descopere care sunt limitele în jurul lui, învăţând astfel la ce să se aştepte.

Ce poţi face?

  • E important să fii constant în ceea ce îi transmiţi. Îi va fi greu să înţeleagă că paharul îşi are locul pe masă dacă într-o zi îi permiţi să îl arunce şi în următoarea te înfurii.
  • E nevoie să nu reacţionezi exagerat. Acest lucru îi poate încuraja comportamentul pentru că îi place să simtă că are puterea asupra situaţiei şi emoţiilor tale.
  • Dacă aruncă pentru că este furios, este important să îl opreşti, să îi spui în cuvinte emoţia pe care o are („simt că te-ai înfuriat”) şi să îi spui că poate strânge din pumni sau poate lovi cu piciorul în podea în loc să arunce cu obiecte. Te-ar surpinde cât de multe poate înţelege încă de la vârste mici. În fond, este în regulă să fie furios, doar că are nevoie să înveţe în ce limite e în regulă să îşi exprime furia.
  • Dacă aruncă pentru că i se pare distractiv, încurajează-l să urmărească o ţintă, un loc în care să arunce (poate un lighean sau o cutie mare). Asta îl va ajuta să îşi coordoneze mai bine mişcările şi puterea cu care aruncă.
  • O altă situaţie delicată este cea în care copilul începe să arunce cu mâncarea. Este o adevărată provocare pentru părinte, dar o distracţie pentru copil. Ce este nevoie să înţelegi este mesajul pe care încearcă să ţi-l comunice: ori nu e momentul să mănânce (este satul, nu are poftă, are prea multă energie în momentul acela), ori îi displace ce i-ai pregătit, ori are nevoie de atenţia ta. Oricum ar fi, îl poţi învăţa că dacă alege să arunce mâncarea, tu înţelegi că nu are nevoie de mâncare şi îl ridici de la masă. În cazul acesta, te poţi asigura că următoarea gustare sau masă e mai consistentă.
  • Păstrează la îndemână un obiect care poate fi aruncat – poate o minge, o pereche de şosete, – şi oferă-l la schimb de fiecare dată când vrea să arunce ceva ce este nepotrivit pentru voi.
  • Fii răbdător, copilul tău va depăşi această etapă într-un final.
Tu ai un copil care aruncă? Ce alege să arunce? Ai alte metode care crezi că ar putea ajuta?

Ți-a plăcut acest articol?

Înscrie-te la newsletter pentru a primi şi alte materiale interesante despre copii şi părinţi.

Despre mine

Andreea Gavenea
Mă numesc Andreea Găvenea și sunt psihoterapeut cu specializare în terapie prin joc şi dramaterapie. Am lucrat cu copii și părinți în grădiniţe din Bucureşti şi din Braşov și în cadrul unor programe de educaţie complementară. Am fost psiholog pentru copii instituţionalizaţi și pentru copii şi adulţi cu dificultăți de învăţare. Acum continui să lucrez în propriul cabinet de psihoterapie cu adulți și copii. Organizez sesiuni de dezvoltare personală şi ateliere de dezvoltare personală prin metode creative atât pentru cei mici, cât şi pentru cei mari. Mă poţi contacta pe mail, la adresa andreea.gavenea@parintitandem.ro.
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone
Lasă un comentariu
Cu copilul la restaurant5 activităţi care îţi pot ţine copilul ocupat – 1-3 ani
All comments (4)
  • Andreea-Ancuta Mera
    2 februarie 2020 at 01:35

    Un articol foarte interesant si cuprinzator

    Reply
  • Andreea
    26 mai 2020 at 01:19

    Buna ziua!!!Am un baietel de 2 ani si 9 luni care de cateva saptamani observ ca a devenit foarte nervos cand nu i se fac […] Read MoreBuna ziua!!!Am un baietel de 2 ani si 9 luni care de cateva saptamani observ ca a devenit foarte nervos cand nu i se fac placerile arunca cu tot ce prinde in jurul lui ne liveste,musca ;el inca nu vorbeste ma gandesc ca poate si din aceasta cauza ca nu ne poate spune ce vrea ,spre ex daca vine sa ne ia de mana sa mergem unde vrea el si nu mergem incepe sa planga sa se enerveze,oare sunt normale aceste crize sau trebuie facut un consult mai amanuntit?multumesc Read Less

    Reply
    • Andreea Găvenea
      @Andreea
      22 iunie 2020 at 17:14

      Bună ziua! Dacă nu funcționează sugestiile din articol, puteți urmări și dacă există alte surse de anxietate în viața lui - mutări, schimbări de rutină […] Read MoreBună ziua! Dacă nu funcționează sugestiile din articol, puteți urmări și dacă există alte surse de anxietate în viața lui - mutări, schimbări de rutină (se poate ca izolarea din perioada aceasta să contribuie la comportamentul celui mic). La vârsta aceasta are nevoie să își manifeste autonomia, așa că e important să vă alegeți luptele. Puneți limite acolo unde este necesar, astfel încât să se simtă în siguranță, limite ferme dar blânde în același timp. Toleranța la frustrare este exersată în perioada aceasta (și la copii dar și la părinți), așa că vă incurajez să vă păstrați răbdarea, să îi oferiți constant o alternativă sănătoasă la cerințele lui. Dacă nu vedeți îmbunătățiri, vă incurajez să vă consultați cu un specialist - un psiholog, un medic de familie care ulterior vă poate sugera alte specializări pentru consultații dacă este cazul. Sper să vă fie de folos! Read Less

      Reply
  • diana
    29 iulie 2020 at 15:08

    buna ziua, am un baietel de 2 ani si 3 luni, de vreo 2 luni a inceput sa arunce mai mereu cu jucarii, a dat […] Read Morebuna ziua, am un baietel de 2 ani si 3 luni, de vreo 2 luni a inceput sa arunce mai mereu cu jucarii, a dat cu o jucarie in tv la spart, da cu jucarii in fratiorul lui de doar 3 lunite, da in copii sau musafiri cand vin la noi, da dupa oameni... mereu arunca jucarii.. am incercat prin ai explica ca face buba la cei pe care ii loveste, nu a inteles, i-am spus ca il pedepsesc si i-am luat o zi intreaga jucariile, i-am spus frumos, i-am tipat, i-am dat peste manuta, fara sa exagerez de cel putin de 25-30 de ori ii spun pe zi sa nu mai dea cu lucruri... nustiu cum sa mai pricedez caci deja fac cu nervii mai ales cand vad ca da in bebe sau in copii Read Less

    Reply

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *