Copilul care aruncă

martie 02, 2016
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone

Am observat o preocupare accentuată în rândul multor părinţi legată de faptul că lucrurile din casă tind să “zboare” pe lângă ei. Mulţi dintre copiii până în trei ani, aruncă lucruri sau mâncare în jur. Înainte să te enervezi de fiecare dată când se întâmplă asta, chiar dacă ajungi, ca mine, cu o urmă de cub de lemn pe frunte, te invit să citeşti ce se ascunde în spatele acestui comportament.

De ce copilul mic aruncă?

  • Copilul tău observă că e distractiv să îşi testeze şi să îşi dezvolte puterea.
  • El explorează cum obiectele izbite de podea produc sunete diferite. Învaţă că un obiect care e aruncat, se duce în jos în loc să rămână pe loc sau să plutească. Unele mai şi sar de câteva ori! Altele se sparg!
  • Are un control al impulsurilor foarte mic. Creierul lui nu este suficient dezvoltat încât să se oprească din a arunca obiectele din jur, oricât de tare te-ar înfuria asta.
  • Copilul tău e la vârsta la care învaţă să deprindă abilităţi noi, iar pentru asta are nevoie să exerseze. Să poţi apuca un obiect, ai nevoie de mişcările fine ale mâinii – să ştii cât de puternic să îl ţii, să îţi pregăteşti muşchii pentru textura, mărimea şi greutatea obiectului. De asemenea, ai nevoie să coordonezi ceea ce vezi cu ceea ce faci – coordonare mâna-ochi. Muşchii mari sunt şi ei implicaţi – ai nevoie să îţi ţii corpul în echilibru, să contracţi muşchii mari într-un anumit fel pentru a reuşi.
  • Copilul observă şi care sunt aruncăturile care fac vocea părintelui să sune mai furios sau care îl fac să râdă.
  • În aceeaşi măsură, o să îţi surprinzi copilul că uneori, după ce aruncă, te urmăreşte cu atenţie, provocându-te aparent. El analizează reacţiile tale încercând să descopere care sunt limitele în jurul lui, învăţând astfel la ce să se aştepte.

Ce poţi face?

  • E important să fii constant în ceea ce îi transmiţi. Îi va fi greu să înţeleagă că paharul îşi are locul pe masă dacă într-o zi îi permiţi să îl arunce şi în următoarea te înfurii.
  • E nevoie să nu reacţionezi exagerat. Acest lucru îi poate încuraja comportamentul pentru că îi place să simtă că are puterea asupra situaţiei şi emoţiilor tale.
  • Dacă aruncă pentru că este furios, este important să îl opreşti, să îi spui în cuvinte emoţia pe care o are („simt că te-ai înfuriat”) şi să îi spui că poate strânge din pumni sau poate lovi cu piciorul în podea în loc să arunce cu obiecte. Te-ar surpinde cât de multe poate înţelege încă de la vârste mici. În fond, este în regulă să fie furios, doar că are nevoie să înveţe în ce limite e în regulă să îşi exprime furia.
  • Dacă aruncă pentru că i se pare distractiv, încurajează-l să urmărească o ţintă, un loc în care să arunce (poate un lighean sau o cutie mare). Asta îl va ajuta să îşi coordoneze mai bine mişcările şi puterea cu care aruncă.
  • O altă situaţie delicată este cea în care copilul începe să arunce cu mâncarea. Este o adevărată provocare pentru părinte, dar o distracţie pentru copil. Ce este nevoie să înţelegi este mesajul pe care încearcă să ţi-l comunice: ori nu e momentul să mănânce (este satul, nu are poftă, are prea multă energie în momentul acela), ori îi displace ce i-ai pregătit, ori are nevoie de atenţia ta. Oricum ar fi, îl poţi învăţa că dacă alege să arunce mâncarea, tu înţelegi că nu are nevoie de mâncare şi îl ridici de la masă. În cazul acesta, te poţi asigura că următoarea gustare sau masă e mai consistentă.
  • Păstrează la îndemână un obiect care poate fi aruncat – poate o minge, o pereche de şosete, – şi oferă-l la schimb de fiecare dată când vrea să arunce ceva ce este nepotrivit pentru voi.
  • Fii răbdător, copilul tău va depăşi această etapă într-un final.
Tu ai un copil care aruncă? Ce alege să arunce? Ai alte metode care crezi că ar putea ajuta?

Ți-a plăcut acest articol?

Înscrie-te la newsletter pentru a primi şi alte materiale interesante despre copii şi părinţi.

Despre mine

Andreea Gavenea
Mă numesc Andreea Găvenea și sunt psihoterapeut cu specializare în terapie prin joc şi dramaterapie. Am lucrat cu copii în grădiniţe din Bucureşti şi din Braşov, am fost instructor pentru copii în programe de educaţie complementară, psiholog pentru copii instituţionalizaţi, psiholog pentru copii şi adulţi cu dificultăţi de învăţare. Acum continui să lucrez ca psiholog pentru copii şi familii şi consultant parenting în Brașov. Organizez sesiuni de dezvoltare personală şi ateliere de lucru prin metode creative atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. Mă poţi contacta pe mail, la adresa andreea@parintitandem.ro.
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone
Lasă un comentariu
Cu copilul la restaurant5 activităţi care îţi pot ţine copilul ocupat – 1-3 ani

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Îţi recomand şi:
Parteneri
Pastel Chalet Outdoor Fun SIGLA transformArt