Cu copilul la restaurant

februarie 28, 2016
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone

Vreau să încep spunându-ţi că îmi place să merg la restaurant. Îmi plac însă şi mai mult copiii, dar asta probabil ştiai deja. Cu toate acestea, după ce stau câteva ore între copii, îmi place să ştiu că pot servi o cină liniştită alturi de oamenii care îmi sunt dragi. Probabil cunoşti momentele când stai la masă şi parcă timpul se opreşte în loc, în care te deconectezi de la problemele obişnuite şi eşti doar tu şi apropiaţii tăi, prinşi în discuţii şi în poveşti.

Uneori mai păţesc ca acolo unde vreau să stau liniştită să fie şi copii. Nici nu îi observ. Alteori mă trezesc cu o privire pierdută spre ei şi un zâmbet plăcut. Se întâmplă însă ca cei mici să se facă văzuţi şi auziţi mai mult decât încerc eu să îmi văd de ale mele – ori că aleargă printre picioarele mesei mele şi eu sunt cu ochii pe pahare să nu cadă peste ei, ori aleargă de am impresia că mă iau şi pe mine după ei, ori ţipă, ori plâng din diverse motive, toate acestea fără să observ un părinte care sare în ajutor. Şi atunci parcă se dărâmă ziduri. Toată seara se destramă în bucăţi mari şi eu încep să îi aud. Pentru că i-aş ajuta şi ştiu că nu am cum să intervin.

Atunci încep să îi observ şi pe părinţii acestor copii (altfel ei nu îmi sar de fel în ochi). Îi observ pe părinţii care sunt şi ei veniţi pentru o seară liniştită. Doar că liniştea lor diferă de liniştea mea. Părinţii care sunt obişnuiţi cu decibelii şi cu comportamentele copiilor lor şi care îi ignoră tocmai pentru a-şi crea cadrul acela liniştit. Aceşti părinţi nu se simt deranjaţi când copiii încep să alerge, când încep să ţipe unul la altul, când stau să dărâme tava chelnerului care încearcă să răzbată până la masa din colţ. Ba chiar se bucură de gura de aer pe care o aduc aceste momente la masa lor.

Simt astfel nevoia să punctez câteva lucruri:

  • Unul dintre ele este că îi înţeleg pe copii. Se plictisesc. Restaurantele nu sunt cele mai prielnice locuri pentru un copil care îşi poate concentra atenţia pe o sarcină pentru doar 10-20 de minute. Ei au nevoie de stimulare, de acţiune! Şi dacă părinţii nu se îngrijesc de asta, cei mici îşi iau singuri. În acelaşi timp, capacitatea lor de autocontrol e limitată la vârste mici – pentru ei este o adevărată provocare să se controleze în tot timpul ăsta.
  • Există restaurante care au locuri de joacă. Cum nu se poate mai bine! Până vine mâncarea, copiii se distrează, consumă energie, apoi mănâncă cu poftă şi toată lumea este mulţumită. Pot ţipa acolo şi pot alerga, fără să deranjeze pe nimeni. Pentru că cei care merg în astfel de locuri, îşi asumă faptul că vor fi copii în zonă. Aşadar, dragă părinte, profită la maxim de aceste locuri!
  • Ştiu că sunt totuşi momente când cei mici sunt nevoiţi să vină împreună cu părinţii la diverse evenimente, în locuri care nu au fost alese de cei din urmă, aşa că.. ce poţi face atunci? Te poţi pregăti din timp, de când e copilul mic, pentru astfel de situaţii! Exersează de acasă regulile bunelor maniere la masă, dându-le exemplul personal. Da, cineva îşi asumă rolul de gospodină, e nevoie să schimbe felurile de mâncare, să servească membrii familiei şi pentru asta să se tot ridice de la masă. Poţi face asta însă în momente cheie ale meselor – poate când toată lumea a terminat felul I, spre exemplu, fără să fie nevoie să fii mereu în picioare şi pe fugă. Acesta e un exerciţiu minunat pentru că vei oferi un exemplu copiilor.
  • Pregăteşte-te cu jucării şi activităţi care ştii că îi fac plăcere copilului tău. Ia cu tine jucăriile lui preferate, plastilină, cărţi de desen şi creioane dacă este mai mare şi ştie să deseneze, reviste noi de răsfoit dacă ştie să citească puţin, astfel încât să te asiguri că rămâne la masă şi că are preocupare.
  • Ia cu tine o gustare pe care să i-o poţi servi copilului înainte să primiţi mâncarea comandată. Mirosurile îmbietoare şi toţi cei din jur care mănâncă, îl vor face pe orice copil nerăbdător să mănânce la rândul lui.
  • Fii deschis să acţionezi în orice moment. O masă împreună cu un copil care îşi pierde răbdarea sau care e suprastimulat de ce e în jurul lui e greu să fie plăcută. Aşa că fii pe fază să ieşi la o plimbare de câteva minute dacă se întâmplă ca cel mic să înceapă să plângă, până se linişteşte. De asemenea, pregăteşte-te să îi dai mai multă atenţie decât în alte contexte. Se poate să nu îi convină nimic, să vrea altceva decât ce i-ai pregătit tu, aşa că fii oricând gata să renunţi la masa în oraş şi să pleci acasă dacă simţi că lucrurile scapă de sub control.

Ştiu, nu este plăcut pentru nimeni să te ridici când mâncarea încă nu a fost servită, dar copilul tău este mai important. Rămâi conectat la nevoile lui şi fii pregătit să te sacrifici de la viaţa ta socială până când copilul tău este şi el pregătit pentru un astfel de moment. Cu ocazia asta îi salvezi şi pe cei din jur de la momente inconfortabile. Cei care caută să se bucure de ce se întâmplă la masă lor vor reuşi să facă asta fără să le fie atrasă atenţia de ce se petrece la masa ta. În aceeaşi măsură, chelnerii îţi vor mulţumi pentru că nu vor mai fi ei nevoiţi să facă pe animatorul şi a-ţi ţine copiii ocupaţi (asta în restaurantele care chiar ţin la clinetii lor – la tine şi la cei de la restul meselor). Tot chelnerii vor suferi dacă situaţia scapă de sub control pentru că rămân fără bacşiş din partea celor care s-au simţit deranjaţi de atmosfera de la restaurant.

Te invit, aşadar, să te uiţi puţin şi la cei de lângă tine când îţi laşi copilul să alerge, să ţipe, să plângă şi eşti într-un loc care se pretează să aducă linişte celor care intră acolo. Nu toţi sunt la fel de pregătiţi ca tine pentru o seară agitată. Ce încerc să îţi spun este să depui puţin efort. Nimeni nu o să aibă nimic de obiectat dacă te vede că încerci, pentru că toţi ştim că cei mici pot fi greu de gestionat uneori.

Ştiu că pot stârni controverse cu acest articol. În apărarea mea, subliniez că scriu în ideea de a venit în ajutorul tuturor părţilor implicate – copiii, părinţii, chelnerii, alţi meseni. Cu toţii pot fi iertaţi de o seară tensionată şi nereuşită dacă suntem mai empatici şi mai deschişi la nevoile fiecăruia.

Tu cum procedezi când copilul tău îşi pierde răbdarea la restaurant?

Ți-a plăcut acest articol?

Înscrie-te la newsletter pentru a primi şi alte materiale interesante despre copii şi părinţi.

Despre mine

Andreea Gavenea
Mă numesc Andreea Găvenea și sunt psihoterapeut cu specializare în terapie prin joc şi dramaterapie. Am lucrat cu copii în grădiniţe din Bucureşti şi din Braşov, am fost instructor pentru copii în programe de educaţie complementară, psiholog pentru copii instituţionalizaţi, psiholog pentru copii şi adulţi cu dificultăţi de învăţare. Acum continui să lucrez ca psiholog pentru copii şi familii şi consultant parenting în Brașov. Organizez sesiuni de dezvoltare personală şi ateliere de lucru prin metode creative atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. Mă poţi contacta pe mail, la adresa andreea@parintitandem.ro.
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone
Lasă un comentariu
Caracteristici ale vârstei de 3 aniCopilul care aruncă

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *