Despre avantajele folosirii foarfecei

februarie 08, 2016
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone

Când lucram cu grupa mare încercam să provoc copiii cu cât mai multe activităţi, cât mai diversificate şi care să le stimuleze creativitatea într-o măsură cât mai mare. Spre surprinderea mea, unul dintre băieţi găsea mereu soluţii astfel încât să nu decupeze – ori rupea bucăţile de hârtie cât avea el nevoie, ori prefera să împăturească hârtia, ori să pună materialul întreg acolo unde îi trebuia, toate cu riscul că produsul final nu ieşea cum îşi dorea. L-am încurajat, treptat, să se folosească de toate instrumentele puse la dispoziţie, dar, în continuare, se ferea de foarfecă. Spre surprinderea mea, într-un final, mi-a spus că el nu are voie să folosească foarfeca nici acasă nici în altă parte! Drept urmare, băiatul făcea tot ce putea să se adapteze cerinţelor de acasă, chiar dacă urma să înceapă şcoala în curând.

Unii părinţi pe care îi cunosc evită să lase foarfeca pe mâna copiilor de teamă că se pot răni. Contrar acestei credinţe, însă, folosirea foarfecei ajută la dezvoltarea multor abilităţi. Din acest motiv, pentru un copil cu o dezvoltare obişnuită, decupajul ar trebui să înceapă încă de la vârsta de doi ani.

  • Decupajul ajută la dezvoltarea muşchilor mâinii datorită faptului că cel mic e nevoit să deschidă şi să închidă palma de nenumărate ori – este un exerciţiu excelent întrucât aceiaşi muşchi sunt implicaţi ulterior la scriere şi ştim cu toţii cât ne dureau mâinile când strângeam prea tare de creion concentrându-ne să ne iasă liniile drepte;
  • Contribuie la coordonarea mână-ochi – asta înseamnă să îşi folosească văzul, să proceseze ceea ce vede, apoi să fie capabil să facă o mişcare legată de ceea ce vede. Acest lucru poate părea natural pentru adulţi, dar pentru copii este nevoie să exerseze mai multe abilităţi deodată – observaţia, concentrarea, coordonarea muşchilor pentru a obţine mişcarea dorită, întărirea musculaturii mâinii. Toate acestea presupun repetiţii numeroase pentru a obţine putere;
  • O altă abilitate implicată în decupat este legată de coordonarea bilaterală – decupajul presupune controlul ambelor mâini pentru a putea să facă lucruri diferite: o mâna ţine materialul sau hârtia, cealaltă deschide şi închide foarfecele;
  • Decupajul dezvoltă şi abilitatea de separare a degetelor, adică să folosească degetul mare, arătătorul şi mijlociul separat de inelar şi degetul mic. Această abilitate ajută şi ea la dezvoltarea unei prinderi potrivite pentru scriere dar şi la alte activităţi precum periajul dinţilor, legatul şiretelor, chiar manipularea telefonului;
  • Urmărirea vizuală mai este implicată în decupaj, adică abilitatea de a mişc eficient ochii după un obiect pe măsură ce trece prin câmpul vizual; este o abilitate ce ne ajută la aproape toate activităţile zilnice, incluzând cititul, scrisul, desenatul sau joaca (uneri e nevoie să stabileşti întâi în minte unde va ajunge mingea sau maşina când o împingi);
  • Pe măsură ce sunt mai interesaţi să obţină o anumită formă, copiii îşi vor centra toată atenţia pentru acest scop pentru perioade tot mai mari de timp; astfel, concentrarea atenţiei pe sarcină şi autocontrolul sunt exersate de fiecare dată;
  • Odată ce descoperă câte lucruri poate face singur dacă învaţă să decupeze, copilul tău se va folosi în mai mare măsură de creativitate pentru a obţine produse inedite.

Ca reper, ţine cont de stadiile de dezvoltare şi ce ar putea decupa copilul tău în funcţie de acestea:

  • La doi ani – să decupeze capetele unei bucăţi de hârtie;
  • La doi ani jumătate – să taie prin o bucată de hârtie (dintr-un capăt în altul);
  • La trei ani, trei ani şi jumătate – să decupeze pe linie îngroşată dreaptă;
  • La trei ani şi jumătate – patru ani – să decupeze o formă de cerc îngroşată;
  • La patru-cinci ani – să decupeze un pătrat sau un dreptunghi pe linie îngroşată;
  • În jurul vârstei de şase ani decupajul unor forme mai complexe ar trebui să nu mai prezinte o problemă.
Aşadar, fă-ţi curaj şi lasă-ţi copilul să exerseze mânuirea foarfecei, pentru a-l ajuta în dezvoltarea abilităţilor specifice vârstei sale! Şi nu doar atât, ci şi ajută-l şi încurajează-l!

Ți-a plăcut acest articol?

Înscrie-te la newsletter pentru a primi şi alte materiale interesante despre copii şi părinţi.

Despre mine

Andreea Gavenea
Mă numesc Andreea Găvenea și sunt psihoterapeut cu specializare în terapie prin joc şi dramaterapie. Am lucrat cu copii și părinți în grădiniţe din Bucureşti şi din Braşov și în cadrul unor programe de educaţie complementară. Am fost psiholog pentru copii instituţionalizaţi și pentru copii şi adulţi cu dificultăți de învăţare. Acum continui să lucrez în propriul cabinet de psihoterapie cu adulți și copii. Organizez sesiuni de dezvoltare personală şi ateliere de dezvoltare personală prin metode creative atât pentru cei mici, cât şi pentru cei mari. Mă poţi contacta pe mail, la adresa andreea.gavenea@parintitandem.ro.
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone
Lasă un comentariu
Un prieten nou la masă?Fantezia locului sigur

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *