Un prieten nou la masă?

Una din întâmplările pe care mi le aduc cu drag aminte este legată de o fetiţă care împărtăşea destul de rar câte ceva din afara mediului în care ne întâlneam. Într-o zi, însă, a venit la mine entuziasmată de petrecerea pe care avea să o organizeze împreună cu prietena ei, Carla. “Minunat!” îi zic şi aştept să îmi dea mai multe detalii. Din ce îmi povesteşte, se pare că prietena aceasta era foarte implicată în această organizare şi aflu că “are aceeaşi vârstă ca mami”. Mă bucur în aceeaşi măsură precum fetiţa care îmi povesteşte şi o încurajez să îmi arate poze după eveniment dacă doreşte. După câteva zile vine să îmi arate pozele: multă culoare, confeti peste tot, pahare de suc.. un tort de plastilină, multe păpuşi şi nici urmă de Carla. Abia atunci am realizat că ea era prietena imaginară a fetiţei, care organiza petreceri în camera de joacă.

Experienţa prietenilor imaginari poate crea multe confuzii în rândul părinţilor. Poate fi derutant momentul în care realizezi că acel personaj îşi duce veacul în imaginaţia copilului tău iar tu ai crezut tot timpul că este om în toată firea, pentru că descrierea copilului a fost atât de bine conturată! Să pui încă un rând de farfurii şi tacâmuri la masă poate, din nou, să ridice multe semne de întrebare şi chiar să te îngrijoreze – oare este ceva în neregulă cu copilul meu? Credeai că e greu să te întorci în casă pentru că cel mic are nevoie la toaletă după ce l-ai îmbrăcat cu toate hainele de iarnă şi ai transpirat înainte să apuci să alergi în zăpadă? Află că prietenii imaginari îţi pot încerca răbdarea mai mult când deja ai întârziat în drum către grădiniţă: descoperi că fiul tău nu mai poate urca în maşină pentru că amicul său a rămas să îşi termine proiectul şi acum e nevoie să îl aşteaptaţi – altfel nu mai are cu ce ajunge! Nu puteţi pleca!

Deşi se scrie despre prietenii imaginari ai copiilor încă de la sfârşitul anilor 1800, te-ar surprinde să aflii că studiile legate de acest domeniu nu sunt foarte multe. Se ştie că odată cu vârsta în care imaginaţia copiilor este înfloritoare, nu doar minciuna prinde contur, ci pot începe să apară şi prietenii imaginari. Da, ai putea spune că e tot un fel de minciună, cu atât mai mult cu cât cei mici pot pune la înaintare imaginaţia atunci când descoperă regulile dar nu reuşesc să le urmeze: Carla a vărsat laptele pisicii! Aşadar, aceşti amici apar adesea în perioada când copiii doresc să preia controlul, când gândirea magică îşi face de cap, când învaţă despre reguli.

Încerc să te liniştesc spunându-ţi că procentul copiilor care au prieteni imaginari la un moment dat în copilărie oscilează între 10% la 65%, cu rezultate obişnuite între 20 şi 59%. Chiar dacă mult timp s-a crezut că aceşti prieteni, invizibili pentru adulţi, dispar în perioada şcolii (în jurul a 6-7 ani), studii mai recente ne arată că şi cei de vârstă şcolară continuă să aibă un astfel de prieten.

Motivul pentru care, cel puţin la început, nu e cazul să te îngrijorezi, este faptul că prietenii imaginari (chiar dacă iau forma unor copii, unor adulţi, fantome sau chiar a unor obiecte cu viaţă) îi pot ajuta pe copii uneori să facă faţă unor sentimente puternice pe care le simt. Cei timizi îşi pot dezvolta o figură protectoare, un copil mai mare poate crea un personaj imaginar când apare un alt frate în viaţa lui, un altul poate inventa pe cineva când toată familia s-a mutat în alt loc, iar altul pur şi simplu are imaginaţie bogată. Din perspectivă socială, prin intermediul prietenilor imaginari, copiii pot exersa abilităţile sociale pozitive şi îşi pot dezvolta capacitatea de a înţelege lucrurile din perspectiva altora. În aceeaşi măsură, prietenii imaginari pot dezvolta capacitatea creativă şi aptitudinile de raţionament abstract la copii. Important de notat este că prietenii imaginari nu sunt inventaţi pentru a compensa faptul că cei mici nu îşi pot face prieteni în realitate (citeşte mai mult).

Dacă totuşi eşti îngrijorat, mai ales dacă observi că rutinele obişnuite şi activităţile zilnice ale copilului tău sunt afectate de amicul imaginar, dacă se izolează de ceilalţi şi rămâne doar cu prietenul său cea mai mare parte a timpului, dacă cel mic manifestă agresivitate sau are coşmaruri pe această temă, gândeşte-te să consulţi un psiholog pentru copii. Câteva cercetări au sesizat că persoanele care au dezvoltat mai târziu ceea ce se numeşte tulburare de identitate disociativă (Dissociative Identity Disorder), au avut în mai mare măsură prieteni imaginari în perioada copilăriei.

Până atunci, însă, este important să apleci urechea la caracteristicile acestui personaj – vei fi surprins cât de multe îţi poate spune copilul tău prin intermediul său. Acceptă-ţi copilul cu tot cu cel pe care ţi-l prezintă a fi “noul prieten” şi fii răbdător. Într-un final, cei mai mulţi astfel de amici renunţă să mai apară, din diferite motive, iar copilul tău va fi cel care te va anunţa când se întâmplă asta.

Te invit să povesteşti despre prietenii imaginari mai jos. Care au fost cele mai dificile situaţii în care ai fost pus din cauza lor?

sursa foto: http://zacretz.blogspot.ro/

Cine e în spatele paginii Părinți în Tandem:

Mă numesc Andreea Găvenea și mă bucur să îmi fi găsit acel lucru pe care să îl fac pe o perioadă lungă de timp fără senzația că aștept cu nerăbdare să se termine odată săptămâna. Sunt psihoterapeut, lucrez la cabinetul meu de mai bine de 5 ani. Am lucrat mulți ani cu copiii, apoi am găsit o nevoie mai mare în a veni mai degrabă în sprijinul părinților. Pandemia m-a adus mai aproape de adulți, cu fel și fel de provocări ale vieții, oameni minunați care fac eforturi să se cunoască și să se accepte, să se înțeleagă și să descopere că pot relaționa sănătos. Ultimii ani am pus accent pe mămicie, în sensul că am studiat mult și am lucrat cu clienți aflați perioada perinatală - de la concepție până la un an al copilului (infertilitate, pregătire pentru naștere, nașteri traumatice, perioada post-partum și efectele ei asupra părinților și relației de atașament cu copiii). Mă poţi contacta pe mail, la adresa andreea.gavenea@parintitandem.ro.