Fantezia locului sigur

februarie 16, 2016
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone

Am scris multe articole despre copii şi câteva pentru părinţi, cu intenţia de a fi de folos şi de a răspunde la întrebări cu care am fost abordată de-a lungul timpului. Astăzi o să intru puţin în intimitatea meseriei mele şi o să îţi povestesc despre o metodă de lucru tare dragă mie.

Mulţi copii cu care lucrez vin la terapie pentru că le este dificil să facă faţă conflictelor interne şi presiunii lumii exterioare. Pentru asta au nevoie de suport din partea celor din jur. Unii dintre copii vin pentru menţinerea unui echilibru într-o perioadă cu schimbări. Alţii vin pentru că le este dificil să îşi controleze emoţiile prea puternice pentru ei.

Crearea unui spaţiu sigur este o metodă pe care o folosesc mereu cu mare atenţie, pentru a mă asigura că vine în sprijinul copilului. Uneori o folosesc ca tehnică de relaxare, alteori ca proces pentru cei care încearcă să depăşească o traumă.

Ca metodă de relaxare, invit copilul să se liniştească şi să se gândească la un loc în care s-a simţit sau în care se simte în siguranţă. Unii copii pot sta cu ochii închişi pentru a avea o reprezentare mai bună, dar nu este o condiţie obligatorie. În situaţia în care este dificil să îşi aducă aminte un astfel de loc, îl încurajez să îşi folosească fantezia pentru a crea unul în care nimic nu i se poate întâmpla. Din acest punct, îl ghidez spre a descoperi sau a redescoperi locul respectiv implicând toate simţurile. Cum arată, ce vezi în jurul tău? Ce se aude când eşti în locul acela? Simţi un miros anume? Un gust?

Lucrând cu copiii am avut ocazia să cunosc locuri inedite în care ei se simt în siguranţă. Un băiat a ales să fie un melc, să se ascundă în cochilia lui, o fetiţă şi-a ales cuibul unei păsări, un copil s-a ascuns în spatele unei armuri, altul a preferat doar să fie desculţ în liniştea naturii.

După ce copilul are suficient timp să îşi folosească fantezia pentru a-şi crea spaţiul sigur, ne întoarcem uşor în prezent şi îl încurajez să reprezinte acest spaţiu în lumea simbolică a jocului şi a artei. Poate face asta prin folosirea recuzitei din cameră, prin alegerea unor miniaturi, lucrând cu nisip, pictând, desenând sau modelând plastilină. Acest lucru ajută la internalizarea sentimentului de siguranţă, linişte şi împăcare creat anterior. Din aceste motive, mă asigur de fiecare dată că locul pe care şi l-a creat copilul supravieţuieşte, chiar dacă, uneori, caută să îl distrugă sau să îl invadeze cu personaje negative. Este ca şi cum, la nivel simbolic, mă lupt pentru integritatea fizică şi emoţională a acestuia.

Folosirea imaginaţiei în momente tensionate poate ajuta copilul să se liniştească. Odată ce şi-a creat acest spaţiu sigur, el poate reveni la el ori de câte ori are nevoie, în orice context, prin intermediul fanteziei. Atunci când îi este greu să se controleze, poate apela la acest spaţiu pentru a-şi reveni la o stare de echilibru.

Este important însă ca această metodă să fie folosită de persoane care îi cunosc riscurile. Copiii, chiar dacă foarte vioi în jocul lor zilnic, ascund uneori dureri greu de imaginat. Cei care au trecut prin adevărate traume îşi găsesc cu dificultate un loc în care să se mai simtă în siguranţă. Simpla solicitare de a închide ochii, spre exemplu, poate să le trezească trăiri intense şi le poate accentua suferinţa. Aşadar, acest exerciţiu e nevoie să fie folosit cu mare atenţie. De asemenea, este important să se evite folosirea excesivă a acestei metode în vederea relaxării copilului. S-ar putea că el să perceapă că emoţiile sale sunt puţin importante, în acest caz metoda fiind fără efect. Locul sigur e important să rămână pentru copil un spaţiu de protecţie, suport, comfort, relaxare şi vindecare. Este un spaţiu interior în care se regăsesc resurse psihologice, unde este sursa siguranţei, a optimismului şi a echilibrului.


Sursa foto: Oana Livia Apostu

Ți-a plăcut acest articol?

Înscrie-te la newsletter pentru a primi şi alte materiale interesante despre copii şi părinţi.

Despre mine

Andreea Gavenea
Mă numesc Andreea Găvenea și sunt psihoterapeut cu specializare în terapie prin joc şi dramaterapie. Am lucrat cu copii în grădiniţe din Bucureşti şi din Braşov, am fost instructor pentru copii în programe de educaţie complementară, psiholog pentru copii instituţionalizaţi, psiholog pentru copii şi adulţi cu dificultăţi de învăţare. Acum continui să lucrez ca psiholog pentru copii şi familii şi consultant parenting în Brașov. Organizez sesiuni de dezvoltare personală şi ateliere de lucru prin metode creative atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. Mă poţi contacta pe mail, la adresa andreea@parintitandem.ro.
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone
Lasă un comentariu
Despre avantajele folosirii foarfeceiCaracteristici ale vârstei de 3 ani

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Îţi recomand şi:
Parteneri
Pastel Chalet Outdoor Fun SIGLA transformArt