Nu face pentru copilul tău ceea ce poate face singur

noiembrie 09, 2015
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone

Lucrez de ani buni deja cu copii, destul de mulţi cât să pot observa tendinţele generaţiei actuale de părinţi. Unul din lucrurile pe care le observ este faptul că cei mai mulţi îşi doresc să le arate copiilor că îi iubesc, că sunt alături de ei necondiţionat şi că îi susţin în orice încearcă să facă. Se întâmplă uneori ca părinţii să uite că persoana de lângă ei, mică, fragilă uneori, are nevoie să se dezvolte, să înveţe cum să facă lucrurile singură, cum să rezolve probleme. Pentru că, până la urmă, acesta este obiectivul final, nu-i aşa? Să îi învăţăm pe copiii noştri cum să facă faţă situaţiilor pe care le întâmpină într-un mod echilibrat şi independent.

Din prea multă dorinţă de a fi alături de copilul de lângă tine, poţi uita uneori să îi dai credite:

– Poate îţi e teamă să îl laşi la doi ani să îşi toarne singur apă în pahar dintr-o carafă mică pentru că se poate uda. Şi da, se poate să se şi ude, dar deprinde abilităţile necesare doar exersând!

– Şi parcă nu îţi vine să îl laşi să mănânce singur, cu atât mai mult având la dispoziţie furculiţă şi cuţit (mai ales cuţit) încă de la vârsta aceasta – dacă se taie? Stai alături de copilul tău când face asta şi arată-i la ce folosesc tacâmurile, cum să le ţină în mână şi lasă-i timp să exerseze! Lasă-i legume şi fructe moi pe care să le taie, să observe că acţiunea lui are un efect asupra mâncării şi că îl ajută să mănânce fără să se mânjească, dar nu te supăra pe el dacă încă va prefera să servească cu mâna în procesul de învăţare.

– Vine şi momentul în care motricitatea grosieră (mişcările mari ale corpului) se dezvoltă suficient cât să poată să se îmbrace singur. Dar durează! Şi durează atât de mult încât îţi pierzi răbdarea şi preferi să îi pui tu repede bluza ca să poţi ajunge la timp la film ori la serviciu. Probabil aşa s-au simţit şi şoferii din trafic când erai la şcoală de şoferi şi totul se lega foarte lent pentru ţine. Dar cu răbdare şi exerciţiu parcă ţi-a ieşit şi acum eşti chiar un şofer bun – pot face aceeaşi analogie şi cu bicicleta sau cu patinele dacă vrei, în cazul în care nu şofezi. Nu uita să îi laşi  copilului atât timp cât are nevoie, chiar dacă asta presupune să te trezeşti cu jumătate de oră mai devreme.

– Mai vine şi momentul în care e nevoie să se spele. De când e lângă tine l-ai păstrat curat, îngrijit, l-ai săpunit bine, l-ai clătit, l-ai şters.. Pentru că eşti un părinte extraordinar! Şi se apropie de vârsta de doi-trei ani când poate face lucruri singur – ar putea să dea singur cu săpun pe el, ori să încerce să se şteargă, doar că stropeşte şi dacă nu se şterge repede o să tremure. Şi nu se şterge bine! Şi crede-mă, dacă nu îi laşi ocazia să încerce de acum, poate ajunge şi la 10-12 ani să nu îi iasă bine partea cu spălatul şi uscatul. Iar tu o să te întrebi ce problemă are de nu reuşeşte încă să se spele în spatele urechilor. Încurajează-l să încerce singur!

E dificil să simţi că timpul trece atât de repede şi că nu ştii când a crescut, când a ajuns să poată face unele lucruri, să accepţi că are tot mai puţină nevoie de tine. Dar dacă îl observi cu atenţie, poţi fi foarte mândru de ceea ce vezi că poate face singur, de cât de bine se descurcă şi câtă încredere are în el. Acordă-i încredere ca să aibă încredere! Şi bucură-te să-l vezi cum creşte, pentru că este parte din tine.

Sunt curioasă care este experienţa ta cu acordarea încrederii copiilor – când ţi-ai încurajat ultima oară copilul să facă lucruri singur? Cum ai reacţionat când ai observat că ajutorul tău nu mai este necesar?

Ți-a plăcut acest articol?

Înscrie-te la newsletter pentru a primi şi alte materiale interesante despre copii şi părinţi.

Despre mine

Andreea Gavenea
Mă numesc Andreea Găvenea și sunt psihoterapeut cu specializare în terapie prin joc şi dramaterapie. Am lucrat cu copii în grădiniţe din Bucureşti şi din Braşov, am fost instructor pentru copii în programe de educaţie complementară, psiholog pentru copii instituţionalizaţi, psiholog pentru copii şi adulţi cu dificultăţi de învăţare. Acum continui să lucrez ca psiholog pentru copii şi familii şi consultant parenting în Brașov. Organizez sesiuni de dezvoltare personală şi ateliere de lucru prin metode creative atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. Mă poţi contacta pe mail, la adresa andreea@parintitandem.ro.
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone
Lasă un comentariu
Cu cine stai de vorbăCinci motive pentru care poveştile sunt importante

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Îţi recomand şi:
Parteneri
Pastel Chalet Outdoor Fun SIGLA transformArt