Cinci motive pentru care poveştile sunt importante

noiembrie 09, 2015
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone

Unul dintre momentele pe care le-am aşteptat întotdeauna în copilărie a fost cel în care mi se citeau poveşti. Intram atunci într-un univers aparte, în care se construiau evenimentele pe măsură ce Prâslea se aventura în lume. Odată cu el tresăream la orice primejdie, îmi creştea tensiunea când se lupta cu vreo Gheonoaie şi mă bucuram că până la urmă ajungea să obţină mai mult decât îşi dorea şi să trăiască fericit până la adânci bătrâneţi (îmi închipuiam că era şi feirict tot timpul ăsta). Ştiam imediat dacă mama sărea plictisită peste vreun pasaj şi aveam grijă să o corectez imediat. Nu am ştiut niciodată dacă din cauza asta sau nu, dar apoi lecturile au fost înlocuite cu poveştile la pick up. O parte din farmec s-a păstrat de-atunci pentru că muzica de pe fundal şi interpretările erau fascinante. În acelaşi timp, însă simţeam nevoie de prezenţa mamei, de interacţiunile pe care le aveam înainte. Am încercat să compensez repede, învăţând să citesc singură şi construindu-mi lumea imaginară mai departe, dar nimic nu s-a mai comparat cu timpul petrecut cu mama la o poveste.

Am scris în partea introductivă o poveste foarte dragă mie, iar astăzi vin cu câteva din multele argumente pentru a folosi poveştile în viaţă noastră, dar mai ales în cea a copiilor.

Te-ai întrebat vreodată de ce poveştile se găsesc în orice cultură şi sunt atât de bine primite de-a lungul timpului de către generaţii întregi? Se pare că poveştile reuşesc să creeze o legătură atât de puternică între povestitor şi audienţă încât sparge multe bariere (studii recente au demonstrat că o poveste te conectează, ca adult, mai bine decât orice grafic, statistică sau desen). De asemenea, poţi descoperi răspunsuri în timp ce asculţi o poveste pentru că te stimulează să cauţi soluţii noi şi să iei decizii după ce rezonezi cu personajul principal.

Dar voi reveni la copii şi la importanţa poveştilor pentru ei:

1. Bebeluşii se bucură de căldura companiei tale înainte de a înţelege cuvintele – devin familiari cu pronunţia limbii materne, cu ritmul şi sunetele vocii tale, astfel încât simplul act de a lectura cu copilul lângă tine dă curs unor stări pozitive;

2. Poveştile aduc împreună elemente de care au nevoie pentru a se dezvolta armonios – apropiere, siguranţă, atingere sigură, stimularea simţurilor (văz, auz, atingere), copiii urmând să înveţe ce înseamnă sunetele şi cuvintele tale şi cu ce să le asocieze – perioada în care în casă se aud sunetele tuturor animalelor până când copilul ajunge să le asocieze cu imaginile sau jucăriile corespunzătoare cred că ne este familiară tuturor;

3. Dacă faci din lectura poveştilor o rutină, copiii vor ajunge să asocieze aceste momente şi, în general cititul, cu o stare de bine, care îl va determina mai târziu să citească singur (entuziasmul tău va fi contagios) – până atunci, bucură-te dacă te va invita să îi citeşti ceva înainte de culcare, pentru că înseamnă că aveţi “momentul vostru” (cei mai mulţi dintre copiii cărora li se citeşte tare sunt bucuroşi de ideea de a-şi petrece acest timp special cu părinţii, chiar dacă ştiu deja să citească singuri);

4. Odată ce limbajul se dezvoltă, poveştile sunt pentru copii un prilej de a-şi exersa imaginaţia şi memoria – recunoaşte, şi tu te-ai jucat de-a piraţii sau de-a zâna cea bună plecând de la poveşti auzite înainte;

5. Poveştile sunt o modalitate excelentă pentru copii de a descoperi lumea, cu părţi pozitive şi negative – ţine minte, chiar dacă se întâmplă ceva ameninţător, mereu există un salvator!

Iată câteva dintre motivele pentru care te încurajez să ai zilnic momente în care să te conectezi cu copilul tău “la o poveste”, în ciuda faptului că trăim într-o lume care ne provoacă în fiecare zi, care ne face să fim pe fugă şi să ne dorim că ziua să fii avut mai multe ore pentru a le putea face pe toate. Priorităţile ni le stabilim singuri şi tare îmi doresc că povestea în care copilul strânge banii cu care este plătit tatăl lui o ora la serviciu, doar pentru a petrece acea ora împreună, să fie doar o poveste..

Sunt curioasă să aflu experienţele tale legate de lecturile pe care le-ai ascultat în copilărie sau despre cele pe care le trăieşti acum alături de copilul tău. Când ai citit ultima oară un basm? Sau, mai bine, când ai rămas ultima oară pe gânduri după ce ai ascultat o poveste şi de ce?

Ți-a plăcut acest articol?

Înscrie-te la newsletter pentru a primi şi alte materiale interesante despre copii şi părinţi.

Despre mine

Andreea Gavenea
Mă numesc Andreea Găvenea și sunt psihoterapeut cu specializare în terapie prin joc şi dramaterapie. Am lucrat cu copii și părinți în grădiniţe din Bucureşti şi din Braşov și în cadrul unor programe de educaţie complementară. Am fost psiholog pentru copii instituţionalizaţi și pentru copii şi adulţi cu dificultăți de învăţare. Acum continui să lucrez în propriul cabinet de psihoterapie cu adulți și copii. Organizez sesiuni de dezvoltare personală şi ateliere de dezvoltare personală prin metode creative atât pentru cei mici, cât şi pentru cei mari. Mă poţi contacta pe mail, la adresa andreea.gavenea@parintitandem.ro.
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone
Lasă un comentariu
Nu face pentru copilul tău ceea ce poate face singurCe facem cu copilul timid?

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *