Miruna este o fetiţă de trei ani şi jumătate care adoră animalele din curtea bunicilor. Nu de mult, de fiecare dată când ajunge la ei, adresează de întrebări legate de iepuri: “De ce sunt albi? De ce au blană?”. Mama a fost nevoită să îi explice de câteva ori, cu cuvinte adaptate vârstei Mirunei, ce e cu blana iepurilor, să o încurajeze să îi atingă pentru a simţi cât este de călduroasă şi ce bine le prinde iepurilor blană acum când este frig afară, să o încurajeze să găsească singură răspunsuri la întrebări. De fapt, mama i-a explicat de fiecare dată, de sute de ori, aşa cum a putut şi a fost inspirată pe moment. I-au explicat şi bunicii, i-a expicat şi tatăl… dar întrebările continuă să se repete.
Unii părinţi tind să atingă exasperarea când copilul lor începe să întrebe despre tot ce îi înconjoară, despre orice, dar mai ales când adresează aceeaşi întrebare de nenumărate ori. Înainte să atingi şi tu acel punct, te invit să citeşti argumentele pentru care cei mici fac acest lucru:
- Vocabularul copiilor care adresează o mulţime de întrebări pe zi este în deplină dezvoltare, de aceea ei adesea le repetă; în acelaşi timp te întreabă pentru a se lămuri ce înseamnă fiecare cuvânt – studiază cum sună cuvântul, ce mimică şi gestică foloseşti când te raportezi la el, în ce contexte îl foloseşti;
- Copiii vor să descopere lumea din jurul lor, motiv pentru care au nevoie să înţeleagă mai mult; curiozitatea le este stârnită faţă de lucrurile mărunte la care tu, ca adult, nu te-ai mai opri să acorzi atenţie pentru că deja le cunoşti sau le-ai luat ca atare. În 2009, un studiu publicat în jurnalul Child Development, desfăşurat de cercetătorii Universităţii Michigan, a ajuns la concluzia că preşcolarii sunt motivaţi de o dorinţă pentru explicaţii. Ei nu adresează întrebări doar pentru a prelungi conversaţia (şi pentru a te aduce la capătul răbdării), ci încearcă să ajungă la rădăcina lucrurilor;
- Uneori au nevoie de atenţia ta; de mici, copiii învaţă să îşi spună nevoile prin intermediul plânsului, obţinând astfel atenţia adultului care vine şi le satisface. Odată cu dezvoltarea limbajului, ei descoperă că primesc atenţie şi atunci când adresează întrebări. Se poate întâmpla ca ei să ştie deja răspunsurile la întrebările pe care ţi le-au adresat deja de 30 de ori, dar să îşi dorească atenţia ta şi mai mult timp petrecut alături de tine;
- De multe ori atenţia pe care o solicită din partea ta este pentru a completa informaţiile care le lipsesc exact atunci când au nevoie de ele. Întrebările pe care preşcolarii le adresează joacă un rol important în dezvoltarea cognitivă, iar abilitatea de a adresa întrebările punctual pentru a completa informaţiile ce le lipsesc este foarte importantă în vederea descoperirii lumii din jur şi rezolvării de probleme (mai multe detalii puteţi găsi în studiul din 2007 al cercetătorilor Universităţii din California);
- Copiii se simt în siguranţă când aud acelaşi răspuns de fiecare dată, simt confort în repetarea, reformularea aceleiaşi întrebări, dar şi în constanţa răspunsului; siguranţa este una din nevoile de bază pe parcursul vieţii, în special la vârstele mici; acesta este şi motivul pentru care copiii au nevoie să le fie respectate rutinele, să fie pregătiţi pentru ce urmează să se întâmple; repetându-le acelaşi răspuns, le oferi confortul de a putea anticipa, de a avea certitudinea anumitor lucruri (desigur, nu tot în jurul lor este constant, dar unele lucruri sunt, iar asta îi face să fie mai siguri pe mediul din jur şi pe ei);
- Memoria de lucru a copiilor în vârstă de 2-4 ani (perioada la care încep să formuleze propoziţii complete şi întrebări) este încă slab dezvoltată; la această vârstă este nevoie de timp şi repetiţii pentru ca noile informaţii să fie stocate în mintea copiilor.
Acum că ştii despre cât de important este să adreseze întrebări şi să primească răspuns la ele, sper că vei acorda mai multă atenţie copilului tău când îşi descoperă mediul. Te invit să scrii experienţele tale legat de acest subiect, mai jos, în comentarii.