Ai comis-o. Acum ce faci?

Suntem cu toţii de acord că, oricât de simpatici sunt copiii în general, se întâmplă uneori să aducă adulţii la capătul răbdării. În ciuda eforturilor pe care le faci zilnic să fii un părinte pozitiv, conştient şi implicat, eşti om, iar oamenii mai şi greşesc.

Fie că este vorba de încăpăţânare, fie că nu reuşesc nicium să îşi controleze emoţiile (de altfel specific copiilor întrucât nu au creierul complet dezvoltat încă), fie că nu ştiu să îşi exprime dorinţele, oricum ar face, suprapus pe un fond de oboseală, grabă sau stres a ta, ca părinte, poţi cădea în plasă şi îţi poţi ieşi din fire.

Şi dacă ai impresia că perioada începutului de an şcolar este dificilă doar pentru copil, sunt şanse mari să resimţi şi tu repercursiunile acestei schimbări. Tensiunile pot apărea din schimbarea rutinei, din emoţiile pe care le poţi avea odată cu despărţirea de cel mic, din alergătura pe care eşti nevoit să o faci ca să te asiguri că nu lipseşte nimic pentru copil (haine, rechizite..). Toate se acumulează şi te trezeşti că îţi ieşi din fire şi te descarci cu prima ocazie cu care cel mic are o scăpare: poate ridici vocea, poate îl privezi de ceva sub formă de pedeapsă, poate îl pui să stea retras ca să se liniştească când, de fapt, tu ești cel care are nevoie să se liniștească mai întâi.

Ce faci dacă ai comis-o?

Nu suntem perfecţi şi e în regulă pentru copii să înveţe asta pentru că ei, la rândul lor, nu sunt perfecţi. E important pentru cei mici să observe reacţia celor din jur atunci când greşesc, învățând astfel cum să facă la rândul lor.

Iată câteva idei care să te ajute să refaci relaţia ta cu copilul:

1. Linişteşte-te – acordă-ţi un timp retras de stimulii care te-au adus la capătul răbdării, până nu e prea târziu, ca să eviţi să prelungeşti agonia în familie. Respiră adânc şi gândeşte-te la ceva plăcut, fă o baie sau citeşte câteva paragrafe dintr-o carte – orice îţi face plăcere să faci ca să te detaşezi.
2. Când simţi că s-au calmat spiritele, recunoaşte că ai greşit. E important să faci asta fără a-l acuza pe copil. Concentrează-te pe tine și pe reacțiile tale mai degrabă, în loc să scoți în evidență comportamentul copilului. Vezi diferenţa dintre “Îmi pare rău că am ţipat la tine. Mi-am ieşit din fire şi ştiu că nu meritai asta.” şi “Îmi pare rău că am ţipat dar m-ai înfuriat la culme când ai împrăştiat boldurile în toată sufrageria.” Îi vei transmite astfel copilului tău că eşti responsabil de emoţiile tale.
3. În situaţia în care copilul tău este suficient de mare, discutaţi împreună despre cum ați fi putut reacţiona altfel. Profită de ocazie să îţi înveţi lecţia şi ascultă în acelaşi timp cum s-a simţit copilul tău şi ce aşteptări are de la tine. Da, ai auzit bine. S-ar putea să te uimească dacă îi oferi ocazia să te ajute să devii mai bun, pentru că, până la urmă, sunteţi o familie şi lucraţi împreună. Abia apoi puteți discuta și despre cum ar fi putut reacționa copilul altfel. Iar dacă nu poţi purta încă o astfel de discuţie, analizează ce te-a determinat să reacţionezi intens astfel încât cu următoarea ocazie să te poţi opri din timp făcându-ţi un plan de acţiune.
4. Creează înapoi legătura cu copilul tău. Acordă-ţi un timp special împreună cu copilul în care să râdeti şi să vă reconectați. Jocurile de mişcare împreună cu părinţii în general ajută mult, fie că alergaţi unul după altul pentru a vă gâdila, fie că alegeţi o bătaie cu perne sau doar jocul “piatră, hârtie, foarfecă”.

Nu există părinte perfect. Obiectivul tău ar trebui să fie progresul – al tău şi al copilului tău – aşa că fii mai bun în fiecare zi!

---

Citește și:

1. Teama părintelui de presiunea grupului
2. Plânge când îl lași la grădiniță?
3. Conflicte între părinți? Cum gestionezi situația dacă ești singur cu copilul

Cine e în spatele paginii Părinți în Tandem:

Mă numesc Andreea Găvenea și mă bucur să îmi fi găsit acel lucru pe care să îl fac pe o perioadă lungă de timp fără senzația că aștept cu nerăbdare să se termine odată săptămâna. Sunt psihoterapeut, lucrez la cabinetul meu de mai bine de 5 ani. Am lucrat mulți ani cu copiii, apoi am găsit o nevoie mai mare în a veni mai degrabă în sprijinul părinților. Pandemia m-a adus mai aproape de adulți, cu fel și fel de provocări ale vieții, oameni minunați care fac eforturi să se cunoască și să se accepte, să se înțeleagă și să descopere că pot relaționa sănătos. Ultimii ani am pus accent pe mămicie, în sensul că am studiat mult și am lucrat cu clienți aflați perioada perinatală - de la concepție până la un an al copilului (infertilitate, pregătire pentru naștere, nașteri traumatice, perioada post-partum și efectele ei asupra părinților și relației de atașament cu copiii). Mă poţi contacta pe mail, la adresa andreea.gavenea@parintitandem.ro.