Castele de cuvinte

De-a lungul zilelor din anii ce-au trecut, am tot făurit castele din cuvinte. Dar erau doar pentru ochii mei. Castele licărind de propria-mi privire, dar neluminate îndeajuns de ochi noi, străini, acei străjeri de creieri sociali înfometați de conectare.

Limbajul e esențial iar, în ceea ce mă privește, se leagă, cu sens, cel mai bine într-o poveste sau chiar într-o poezie, cel mai probabil pe la ora 2 noaptea. Iar mișcarea asta, de la minte la cuvântul scris cu viață, vine clar dintr-o emoție. Pentru că, așa cum Daniel Siegel spunea, glumind, cuvântul emotion poate fi format din evoking motion. Mișcarea e și ea parte importantă dintr-un proces terapeutic bine ancorat într-o relație în care te simți atât de în siguranță încât poți, adeseori, să zbori înapoi în lume, știind cu certitudine că lumea de afară e mai mult un loc sigur decât unul înfricoșător, un loc în care, mai mult decât să te lupți pentru a supraviețui, poți să crești frumos în iubire, un loc unde toți avem spațiu pentru a ne întinde aripile.

Cum ar putea suna o introducere la un prim articol destinat mai multor perechi de ochi, ochi curioși de oameni buni, cunoscuți sau nu, mă întrebam. Și cuvintele au curs, pe la 2 noaptea, după o întâlnire online cu Daniel Siegel, care m-a lăsat liberă de somn, pe mine, om-prieten-cu-dormitul. Emoția asta m-a mișcat înspre scris, scrisul mă va duce mai departe și mă va lega, invizibil, de toți acei ochi care-și vor scana sensul în cuvinte și-l va duce în casa propriei minți. Și asta se întâmplă pentru că mintea este și o energie care merge mai departe de granița propriei pieli conectându-ne la o rețea de alte multe minți, cu care vom rezona și cu care vom construi încredere într-o lume care se va înfățișa ca un loc sigur de trăit și înflorit. Așa vom putea străluci, diferiți fiind dar promovând legăturile strânse între noi. Nu ne vom pierde identitatea în relații care se vor asemui cu un smoothie, ci vom co-crea o salată colorată de fructe, ne vom păstra propriul parfum, iar când ne vom întâlni, ne vom bucura de mireasma unică a celuilalt de lângă noi fără să ne întrebăm măcar de ce.

Împreună și separat, ne vom putea  întreba, mai degrabă, Cum?. Cum să fac să dau la o parte ce nu sunt eu, pentru a ajunge la mine, strălucind așa cum îmi e menit să strălucesc? Și uite așa ne vom da seama că nu ceea ce am trăit ne afectează ci felul în care experientele trăite au un sens pentru noi. Ne scrijelim povestea, cu cuvinte, și ajungem la esența noastră, acel spațiu al tuturor posibilităților. Și ne lăsăm a fi cunoscuți și de alții, fără teamă. Pentru că stim că suntem diferiți și mai știm că suntem făcuți să fim împreună. Iar împreună e bine, atunci când locul în care stăm e tapetat cu încredere. Sunt multe feluri în care ajungem bine la noi. Eu am descoperit cel puțin una  dintre ele, care ma încântă și care are efectul descântului bunicii (cu adăugarea importantă că misterul nu își are loc acolo): terapia!

Cum ar suna încheierea unui scurt prim articol, mă întreb? Rămân cu întrebarea, pentru că, știm cu toții, ceea ce ii deosebeste pe cei străluciți de cei foarte străluciti e tocmai abilitatea de a chestiona propriile răspunsuri.
Să respirăm, împreună, lumina fiecăruia dintre noi!

De folos:  Dr. Dan Siegel este profesor de psihiatrie la Școala de Medicină UCLA , co-director fondator la  Mindful Awareness Research Center UCLA, director executiv al organizatiei educationale Mindsight Institute și autor de carti.

Despre mine:

Sunt un om care a studiat, încă învață și va continua să fie curios să descopere tot mai multe din tainele psihicului uman. Sunt (și) psiholog – un cuvânt care descrie un aspect valoros al vieții mele, care poartă în el atât de multe sensuri, pentru mine. Sunt un om pasionat de oameni și relații. Ceea ce am ajuns să fac astăzi, spune despre ceea ce am ajuns să fiu după mulți ani de curiozitate în ceea ce privește spațiul nostru interior și exterior, ca fiinte umane. Îmi este clară importanța pe care relațiile o au în viata noastră. Felul în care am primit, de la formarea în psihoterapie adleriană,  definiția unui individ sănătos, mă construiește frumos, pe interior, pentru a putea apoi oferi, în exterior, bunătate, empatie, compasiune și lumină. E de folos, poate, să știm că un om sănătos este acela care este capabil să iubească, care poate munci și poate coopera, contribuind la bunăstarea vieții celor din jurul lui. Ne naștem cu nevoia de a aparține, deci cel mai bine ne este împreună; dar nu orice fel de „împreună” ne înalță. Relațiile în care ne simțim capabili, văzuți și iubiți, în care contăm și suntem încurajați sunt acelea care ne ridică spre culmile înalte ale sinelui nostru real.

Am dat voie psihologiei să intre în viața mea, mai întâi timid și cu ceva rețineri, acum mai bine de șapte ani. E timpul să contribui, și eu, la răspândirea învățăturilor valoroase pe care acest domeniu, într-o continuă reactualizare, ni le oferă, pentru a ne putea trăi viețile într-un mod armonios și împlinitor, cu iubire.

Citește și:

1. Argument
2. Cinci motive pentru care poveștile sunt importante
3. Cînd copilul tău minte

Cine e în spatele paginii Părinți în Tandem:

Mă numesc Andreea Găvenea și mă bucur să îmi fi găsit acel lucru pe care să îl fac pe o perioadă lungă de timp fără senzația că aștept cu nerăbdare să se termine odată săptămâna. Sunt psihoterapeut, lucrez la cabinetul meu de mai bine de 5 ani. Am lucrat mulți ani cu copiii, apoi am găsit o nevoie mai mare în a veni mai degrabă în sprijinul părinților. Pandemia m-a adus mai aproape de adulți, cu fel și fel de provocări ale vieții, oameni minunați care fac eforturi să se cunoască și să se accepte, să se înțeleagă și să descopere că pot relaționa sănătos. Ultimii ani am pus accent pe mămicie, în sensul că am studiat mult și am lucrat cu clienți aflați perioada perinatală - de la concepție până la un an al copilului (infertilitate, pregătire pentru naștere, nașteri traumatice, perioada post-partum și efectele ei asupra părinților și relației de atașament cu copiii). Mă poţi contacta pe mail, la adresa andreea.gavenea@parintitandem.ro.