Ești un părinte anxios?

E firesc ca fiecare părinte să îşi protejeze copilul de suferinţă. E greu să te uiţi la copilul tău când tremură sau plânge de teamă că s-ar putea întâmpla ceva. Dar când eşti, la rândul tău, un părinte anxios, ce faci? Deşi pare varianta mai simplă pe termen scurt, soluţia nu este să fugi de anxietate.

Ce este anxietatea

Una dintre cele mai importante trăiri pe care o avem este cea de teamă. Deşi este inconfortabilă, teama ne mobilizează corpul să reacţionăm în situaţii periculoase. De-a lungul timpului teama ne-a salvat specia şi ne-a permis să evoluăm. Anxietatea ne mobilizează corpul în aceeaşi măsură, însă apare în lipsa unui stimul real. Este o teamă de ceva ce ar putea să ni se întâmple, împiedicându-ne astfel să ne desfăşurăm activitatea de zi cu zi în mod obişnuit.

Sunt părinţi care ştiu că sunt anxioși şi încearcă să găsească soluţii în terapie astfel încât acest lucru să nu le afecteze copiii. Cei mai mulţi, însă, solicită ajutor pentru copilul lor anxios, fie că este vorba de anxietatea de separare, de anxietate generalizată, de axnietate socială, atacuri de panică sau de fobii ale celui mic. Adesea, aparent, nu sunt semne vizibile la părinţi. Cu toate astea, de multe ori descopăr în spatele copilului anxios un părinte şi mai anxios.

Anxietatea se transmite ereditar

Sunt deja multe studii care atestă faptul că anxietatea se poate transmite de la o generaţie la alta. E important de menţionat şi că sunt mulţi copii care prezintă anxietate chiar dacă părinţii lor nu. Astăzi, însă, vă scriu despre adulţii anxioşi. În cazul lor, sunt şanse mari să transmită genetic anxietatea la copilul lor, fiind adesea susţinută de un comportament care întărește această predispoziţie. Adesea părintele anxios se gândește excesiv la ce se va întâmpla și proiectează asupra copilului propriile temeri: „o să îşi bată toţi colegii când o să fie la grădiniţă dacă la locul de joacă l-a îmbrâncit aşa pe băiatul acela”, „nu o să se integreze la grădiniţă dacă plânge aşa după mine chiar şi când merg la baie”, „a avut note cam mici anul acesta, mi-e teamă că la anul va fi mai rău”, „copilul mă minte mereu, o să ajungă ca delicventul de verişor al meu”, „dacă va merge pe filieră sportivă, nu se va descurca financiar la noi în ţară”.

Ca să îi poţi fi de folos copilului tău, e important să observi că astfel de gânduri sunt mai degrabă anxioase, fiind modul tău de a reacţiona la evenimente care încă nu au avut loc. Da, e important să te gândeşti la viitorul copilului tău, însă sarcina ta este de a-l ghida. Iar ca să poți face asta fără să-ți transmiți anxietatea, ca să vezi adevărata faţă a copilului, e important să îţi calmezi propria anxietate întâi.

Dacă eşti gata să te ocupi de propria anxietate, ia-ţi timp şi adresează-ţi câteva întrebări:

• Ai simţit pe cineva din familia ta ca fiind anxios? Ce impact a avut asupra ta?
• Care sunt lucrurile şi situaţiile care îţi declanşează anxietate?
• Cum te manifeşti la nivel corporal atunci când eşti anxios?
• Ce faci atunci când copilul tău se străduieşte să înveţe ceva nou?
• Cum răspunzi atunci când copilul tău ia decizii care nu vor fi în favoarea lui?

Dacă descoperi că ai o contribuţie mare la anxietatea copilului tău, nu te speria. Sunt mulţi părinţi în situaţia ta, dar, spre deosebire de unii dintre ei, ai făcut partea cea mai grea: ai înţeles că eşti responsabil de propriile trăiri. De aici înainte poţi lucra cu tine să descoperi cum să trăieşti cu anxietatea, cum să îi faci faţă şi cum să o prezinţi în faţa copilului tău. Până atunci, te las cu un alt articol despre ce îi poți spune copilului când simte teamă sau anxietate: 7 replici cu care poți reduce fricile copilului tău.

Citește și:

1. Jocuri pentru exersarea auto-controlului la copii
2. Vocea mamei și dezvoltarea copiilor
3. Cum facem noi jocuri de murdărie

Sursa foto: Flickr.com

Cine e în spatele paginii Părinți în Tandem:

Mă numesc Andreea Găvenea și mă bucur să îmi fi găsit acel lucru pe care să îl fac pe o perioadă lungă de timp fără senzația că aștept cu nerăbdare să se termine odată săptămâna. Sunt psihoterapeut, lucrez la cabinetul meu de mai bine de 5 ani. Am lucrat mulți ani cu copiii, apoi am găsit o nevoie mai mare în a veni mai degrabă în sprijinul părinților. Pandemia m-a adus mai aproape de adulți, cu fel și fel de provocări ale vieții, oameni minunați care fac eforturi să se cunoască și să se accepte, să se înțeleagă și să descopere că pot relaționa sănătos. Ultimii ani am pus accent pe mămicie, în sensul că am studiat mult și am lucrat cu clienți aflați perioada perinatală - de la concepție până la un an al copilului (infertilitate, pregătire pentru naștere, nașteri traumatice, perioada post-partum și efectele ei asupra părinților și relației de atașament cu copiii). Mă poţi contacta pe mail, la adresa andreea.gavenea@parintitandem.ro.