Vocea mamei și dezvoltarea copiilor

Ca într-o adevărată zi de octombrie, afară plouă cu duiumul şi e friiiig de nu îţi vine să laşi nici câinele afară. Mai devreme am scos cana “pentru vreme rea”, cea cu capac roşu care menţine temperatura ceaiului ridicată pentru mai multă vreme, primită în dar de la Bety la care mă gândesc de câte ori văd cana pe raft. Dar astăzi a fost mai mult decât o zi cu vreme rece şi ploioasă. A fost o zi în care gândul m-a dus mai departe, la grădiniţă (acolo unde mi-a fost oferită cana), la copilărie, la mama şi la cântecele pe care mi le fredona când eram copil.

Am costatat la un moment dat, discutând cu fratele meu, că mama ne fredona melodii triste. Cu militari care pleacă cu trenul şi le e dor de-acasă, cu copii care se îneacă şi sunt plânşi de familii, cu mame care întreabă de copii între drumeţii care-şi beau banii, cu bătrâni în gară. Cânta şi curăța legume, cânta şi ne mângâia, cânta şi croşeta. Cu toate doinele ei triste, preferam vocea ei. Acestea erau printre puţinele momente când eu nu vorbeam. Eu de mică vorbeam de toate alea care îmi treceau prin cap, dar când mama cânta, ascultam.

Gândurile-mi zboară de-a valma şi mă iau cu ele departe, aşa că mă apuc de citit. Aşa găsesc un articol care vine mănuşă, ce însumează mai multe studii. Este despre cum vocea mamei modelează creierul copilului în dezvoltare. Ştim cu toţii că cei mici preferă vocea mamei în schimbul vocilor străinilor. Încă din pântece ei dezvoltă căi auditorii pentru vocea mamei, iar imediat după naştere îi identifica vocea şi se străduiesc să o audă mai bine dintre alte voci mai puţin familiare. Ce poate nu ştiai este că vocea mamei îi poate calma pe cei mici în situaţii stresante, reducând nivelul hormonilor de stres şi ridicând nivelul hormonilor responsabili de legături sociale. Vocea mamei stimulează şi zonele de pe scoarţa cerebrală responsabile cu procesarea vorbirii. Tot ea activează şi structurile cerebrale responsabile de reglarea emoţiilor.

Când încurajez părinţii să le citească şi să le cânte copiilor lor în loc să se folosească de dispozitivele pe care le au la îndemână, nu aduc la înaintare studiile ştiinţifice. Le vorbesc mai degrabă despre conectare, despre legătura puternică pe care o pot crea cu copiii când au astfel de momente. Dar iată că astăzi studiile mi-au susţinut cuvintele.

Mă întorc la cana mea cu ceai (încă) fierbinte şi la lectură. Dar tu? Tu i-ai citit astăzi copilului tău? Tu îi cânţi ce ştii, ce simţi, ce îţi spune sufletul?

Citește și:

1. Copiii și temele de acasă
2. Ai comis-o. Acum ce faci?
3. Cinci motive pentru care poveștile sunt importante

Cine e în spatele paginii Părinți în Tandem:

Mă numesc Andreea Găvenea și mă bucur să îmi fi găsit acel lucru pe care să îl fac pe o perioadă lungă de timp fără senzația că aștept cu nerăbdare să se termine odată săptămâna. Sunt psihoterapeut, lucrez la cabinetul meu de mai bine de 5 ani. Am lucrat mulți ani cu copiii, apoi am găsit o nevoie mai mare în a veni mai degrabă în sprijinul părinților. Pandemia m-a adus mai aproape de adulți, cu fel și fel de provocări ale vieții, oameni minunați care fac eforturi să se cunoască și să se accepte, să se înțeleagă și să descopere că pot relaționa sănătos. Ultimii ani am pus accent pe mămicie, în sensul că am studiat mult și am lucrat cu clienți aflați perioada perinatală - de la concepție până la un an al copilului (infertilitate, pregătire pentru naștere, nașteri traumatice, perioada post-partum și efectele ei asupra părinților și relației de atașament cu copiii). Mă poţi contacta pe mail, la adresa andreea.gavenea@parintitandem.ro.