7 replici cu care poţi reduce fricile copilului tău

octombrie 06, 2016
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone

Fie eu, fie fratele meu, am avut cel puţin o etapă în care ne era teamă de ceva. Ai mei ne povesteau de când eram mici cât de speriati eram ba de broasca de pe canalizare (sunetul pe care îl scotea apa când se scurgea din cadă după ce făceam baie), ba de umbrele făcute noaptea pe pereţii camerei în care dormeam, ba de ideea de a reîncepe şcoala după o vacanţă lungă.

Într-un fel sau altul toţi copiii trec prin perioade de frică. Ele apar inițial imediat după naştere, sub forma reflexului Moro, însă pe măsură ce copilul creşte, fricile apar sub diverse forme și intensități. Ca părinte e important să ştii că nu îl poţi feri pe copil de toate fricile. Poţi însă să îl ajuţi să le depăşească şi să înveţe să le facă faţă. Câteva idei care te pot ajuta le regăseşti în articolul Ce facem cu copilul timid.

„Inevitabil, fricile ies la suprafaţă în perioadele de noi achiziţii şi de dezvoltare rapidă. Pe măsură ce copilul creşte, noile abilităţi şi independenţa câştigată îl dezechilibrează. Fricile reflectă acest lucru şi mobilizează energia necesară readaptării. Pe măsură ce copilul începe să stăpânească noile achiziţii, fricile se vor risipi.” (T. B. Brazelton, 2007)

Astăzi îţi propun însă câteva replici care te pot ajuta atunci când simţi că cel mic este copleșit de senzaţia de frică:

  • “Eşti în siguranţă!” – ţine minte că frica este o emoţie ce apare atunci când copilul tău se simte ameninţat de ceva, când se simte în pericol. Reamintirea faptului că e în siguranţă împreună cu o îmbrăţişare călduroasă ajută la calmarea corpului său şi re-echilibrarea sistemului nervos;
  • “Haide să ne imaginăm că umflăm un balon mare; ia aer în piept şi suflă în balon până numărăm la 5!” reglarea respiraţiei ajută la oxigenarea creierului şi astfel copilul tău reuşeşte mai uşor să se liniştească, dar pentru a trece din starea de amenințare în cea de relaxare, de multe ori e nevoie să apelezi la jocuri de imaginație și de mișcare cu copilul tău;
  • “Poţi să desenezi frica ta?” – reprezentarea sentimentelor e un instrument foarte folositor la copiii, aşa că oferă-i ocazia să se concentreze pe această activitate şi să se relaxeze în timp ce îi dă o formă;
  • “Haide să aflăm mai multe despre frica pe care o ai!” pentru copiii care se pot exprima este o oportunitate să exploreze sentimentul. Oferă-i ocazia să îţi adreseze întrebări şi discutaţi despre ea.
  • “Cine crezi că mai are această frică?” – pe lângă faptul că îi accepţi emoţiile, cu o astfel de întrebare îi subliniezi copilului că sunt şi alte persoane care se pot simţi ca el din aceleaşi motive, că frica este un sentiment universal;
  • “O să te simţi mai bine în curând, când frica ta va trece, iar atunci vei fi mândru că ai reuşit să o stăpâneşti!” – uneori, când teama este foarte puternică, copilul tău poate avea impresia că sentimenul nu va trece niciodată. În loc să îi negi tr[irile sau să eviţi să vorbeşti despre ele, îi poţi aminti că emoţiile sunt trecătoare.
  • “Cum te pot ajuta?” – chiar dacă e mic, copilul tău te poate uimi uneori spunându-ţi exact de ce are nevoie. În caz contrar, poţi veni tu cu câteva opţiuni dintre care să aleagă.

Am ales doar câteva replici care mi-au fost la îndemână dar sunt multe variante care te pot ajuta. E important ca atunci când îţi consolezi copilul să eviţi să exagerezi cu alinarea ta (poţi face asta fără intenţie) pentru că cel mic îţi poate simţi anxietatea şi o poate adauga la a sa, fricile sale prinzând proporţii mai mari.

Te invit să îmi scrii care sunt temerile pe care le-a avut sau pe care le are copilul tău într-un comentariu mai jos.

Citește și:

  1. Când copilul nu vrea să împartă
  2. Despre puterea limbajului sau copilul care vorbește urât
  3. Jocurile de putere în relația cu copilul tău

*Brazelton, Berry (2007). Puncte de cotitură. De la naștere la 3 ani: dezvoltarea emoțională și a comportamenului copilului tău (trad. din lb. engl: Sorina Pătrașcu). București: Editura Fundației Generația (lucrarea originală apărută în 2006).
**Foto: www.je-suis-papa.com

Ți-a plăcut acest articol?

Înscrie-te la newsletter pentru a primi şi alte materiale interesante despre copii şi părinţi.

Despre mine

Andreea Gavenea
Mă numesc Andreea Găvenea și sunt psihoterapeut cu specializare în terapie prin joc şi dramaterapie. Am lucrat cu copii în grădiniţe din Bucureşti şi din Braşov, am fost instructor pentru copii în programe de educaţie complementară, psiholog pentru copii instituţionalizaţi, psiholog pentru copii şi adulţi cu dificultăţi de învăţare. Acum continui să lucrez ca psiholog pentru copii şi familii şi consultant parenting în Brașov. Organizez sesiuni de dezvoltare personală şi ateliere de lucru prin metode creative atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. Mă poţi contacta pe mail, la adresa andreea@parintitandem.ro.
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone
Lasă un comentariu
Ce abilități încurajezi la copilul tău?Vocea mamei și dezvoltarea copiilor

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Îţi recomand şi:
Parteneri
Pastel Chalet Outdoor Fun SIGLA transformArt