Jocurile de putere în relaţia cu copilul tău

“Majoritatea părinţilor îşi imaginează că este datoria lor să îşi controleze copiii, dar orice încercare de acest fel este sortită eşecului. Ne trezim simţindu-ne neputincioşi, alergând după un băţ sau un morcov şi mai mare pentru a ne convinge copilul.” Dr. Laura Markham

Te-ai regăsit vreodată într-un astfel de scenariu? Ţi s-a întâmplat să încerci să îţi condiţionezi copilul („dacă nu faci asta, o să.. ” se întâmple ceva)? Sau să generalizezi comportamentele acestuia („mereu laşi jucăriile împrăştiate!”)? Sau poate să îl etichetezi fără drept la replică („eşti neatent!”)? Sau să alergi cu linguriţa de mâncare după el prin casă, poate-poate mai mănâncă puţin?

O să găseşti adesea în relaţia cu copilul tău jocuri de putere – tu ai nevoie de ceva, copilul de altceva şi te trezeşti că niciunul nu este dispus să cedeze. De cele mai multe ori, din lipsă de timp, apelezi la faptul că eşti adult şi ai mai multe resurse decât copilul tău. Încerci astfel să-ţi controlezi copilul prin faptul că îi oferi lucruri de care are nevoie (îi oferi recompense – bombonele, minute în plus la calculator sau mai mult timp cu prietenii) sau îi iei lucruri pe care ştii că şi le doreşte. Poate, după multe rânduri de transpiraţie, reuşeşti să îl determini să facă lucrurile cum îţi doreşti într-un final. În momentul respectiv, trăieşti cu impresia că nimic altceva nu ar funcţiona, dar în acelaşi timp simţi că relaţia voastră este slăbită. Se acumulează astfel resentimente şi tensiuni între voi.

Partea cea mai grea din educaţia parentală este să lucrezi cu tine

Partea cea mai grea din educaţia parentală este să lucrezi cu tine. Să laşi în spate unele lucruri pe care le-ai învăţat din experienţele personale şi să înveţi alte lucruri care funcţionează la familia ta. Să înveţi să îţi controlezi emoţiile şi instinctele. Să te raportezi la copil ca un exemplu de viaţă. Dar până la urmă totul se reduce la răbdare şi iubire. Uneori poţi face aceste lucruri, însă alteori ai nevoie de cineva să te ghideze. Poţi participa la întâlniri de grup pentru părinţi, ateliere sau conferinţe, să te ajute să te re-echilibrezi. Vei putea astfel auzi idei general valabile, din care să extragi ceea ce poate funcţiona la tine. O altă variantă este să stabileşti întâlniri individuale cu un specialist în domeniu şi să clarifici situaţii particulare ale familiei tale. Oricum ai face, uneori e nevoie să vezi lucrurile din exterior şi să reîncepi de la 0.

Ştiu că niciodată nu ai încetat să îţi iubeşti copilul

Ştiu că uneori copilul te poate aduce la limita răbdării şi că te simţi legat de mâini şi de picioare când parcă nimic nu funcţionează. Dar ştiu şi că niciodată nu ai încetat să îţi iubeşti copilul şi să îi vrei binele. Greşim cu toţii uneori, pentru că nu suntem perfecţi, iar în calitate de părinte e poate cu atât mai dificil să faci lucrurile “ca la carte”. Important este să ai mereu în considerare următoarele:

• Copilul tău este o fiinţă care are nevoie să îşi demonstreze independenţa, la fel ca tine, ca mine, ca fiecare dintre cei din jurul tău. Din acest motiv este important să îi oferi ocazia să aleagă ce să facă, să te consulţi cu el în diferite privinţe, să simtă că are o contribuţie în viaţa lui şi în cea a familiei.
• Un copil foarte obedient este uşor de controlat. Dar care vor fi repercursiunile pe termen lung?  Poate deveni un adult care se supune opiniei generale, care nu îşi spune părerea, căruia îi e greu să îşi susţină punctele de vedere. Mai gândeşte-te dacă asta e ceea ce îţi doreşti cu adevărat pentru el.
• Încurajează punctele tari ale copilului tău. Subliniază adesea ceea ce ştii că poate face în locul a ceea ce nu face bine. Ştii că poate să se îmbrace într-un timp mai scurt, aşa că îi poţi spune asta: “Mă aştept să fii gata în 10 minute, când o să ieşim pe uşă. Ştiu că te poţi îmbrăca în timpul acesta şi am nevoie să îmi arăţi că te poţi ocupa singur de asta.”
• Copilul are nevoie să fie motivat din interiorul său să facă anumite lucruri. Controlând mereu ce să facă sau când să facă diferite lucruri, el va învăţa să aştepte să îl motiveze ceva/cineva din exterior. Va fi astfel obositor pentru întreaga familie să duci un stil de viaţă în care este mereu tensiune, iar pentru el va fi dificil să găsească motivaţia să facă lucruri singur.
• Fii antrenorul copilului tău. Arată-i cum să facă, opreşte-l când simţi că nu se poate controla, ghidează-l, lasă-i ocazia să găsească singur soluţii la probleme, crează un mediu care se bazează pe respect şi înţelegere. Arată-i exemple pozitive de comportament din viaţa ta şi explică-i de ce reacţionezi într-un fel sau altul, astfel încât să îşi dorească să te urmeze.

Observă că nu am zis că este uşor. Dar de fiecare dată când lucrezi cu tine în relaţia cu copilul tău, vei vedea îmbunătăţiri în comportamentul acestuia şi vei aduce îmbunătăţiri în familia ta. Vei putea continua drumul tău în tandem mai liniştit.

Dacă ai ajuns până aici, citeşte şi:

1. Cu copilul la restaurant
2. Celebrul „Nu”!
3. Când copilul tău minte

Cine e în spatele paginii Părinți în Tandem:

Mă numesc Andreea Găvenea și mă bucur să îmi fi găsit acel lucru pe care să îl fac pe o perioadă lungă de timp fără senzația că aștept cu nerăbdare să se termine odată săptămâna. Sunt psihoterapeut, lucrez la cabinetul meu de mai bine de 5 ani. Am lucrat mulți ani cu copiii, apoi am găsit o nevoie mai mare în a veni mai degrabă în sprijinul părinților. Pandemia m-a adus mai aproape de adulți, cu fel și fel de provocări ale vieții, oameni minunați care fac eforturi să se cunoască și să se accepte, să se înțeleagă și să descopere că pot relaționa sănătos. Ultimii ani am pus accent pe mămicie, în sensul că am studiat mult și am lucrat cu clienți aflați perioada perinatală - de la concepție până la un an al copilului (infertilitate, pregătire pentru naștere, nașteri traumatice, perioada post-partum și efectele ei asupra părinților și relației de atașament cu copiii). Mă poţi contacta pe mail, la adresa andreea.gavenea@parintitandem.ro.