Cucu bau - rolul jocului în dezvoltarea copilului tău

martie 31, 2016
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone

Stând în autobuz mi s-a întâmplat de câteva ori să surprind privirea vreunui bebeluş. În general zâmbesc, şi-mi văd apoi de ale mele. Dar unii copii continuă să privească insistent – le simţi privirea concentrată asupra ta – aşa că cel mai la îndemână îmi este să îmi ascund faţa pentru un moment, apoi să o dezvălui într-un joc mut de-a cucu bau. De fiecare dată copilul ajunge de la un zâmbet inocent la râsete şi.. cam aici se opreşte interacţiunea pentru că de cele mai multe ori mama îl aude şi îi schimbă poziţia astfel încât nu ne mai putem vedea.

Cucu bau este cel mai comun joc pe care cei mici îl adoră. Iar dacă au cu cine, aleg adesea să se joace cucu bau pentru o perioadă lungă, până când intervine ceva să îi distragă. Ce e mai interesant, este faptul că acest joc simplu se regăseşte în foarte multe culturi, stând la baza relaţiei copilului cu părintele.

În spatele distracţiei, însă, jocul vine să susţină paşi importanţi în dezvoltarea copilului. Astfel, el învaţă un principiu fundamental – faptul că lucrurile rămân în preajma lui şi atunci când nu le vede, aude, miroase sau atinge. Copilul testează şi re-testează faptul că obiectul sau figura rămâne permanent în timpul jocului, exersând în acelaşi timp memoria şi făcând primii paşi către gândirea abstractă. Şi de fiecare dată este surprins că eşti încă acolo, în spatele mâinilor, pernei, eşarfei sau orice ai ales să foloseşti ca să te ascunzi. Copilul simte o uşurare pentru că perioada de separare s-a terminat.

Ce se întâmplă, de fapt, este că în timpul jocului cucu bau, copilul exersează anxietatea de separare. În loc să plângă când tu, ca adult, dispari din raza sa vizuală (la câteva luni îi e greu să înţeleagă că tu eşti tot acolo dacă nu te mai vede), copilul învaţă că te reîntorci la el. În ciuda temerilor sale, adultul revine în timp scurt, iar mica tensiune din timpul jocului se lasă cu râsete care detensionează întreaga situaţie prin bucuria reunificării.

Jocul pare a fi cel mai interesant începând cu perioada în care copilul are în jur de 6 luni. Atunci adultul este mai activ iar copilul urmăreşte. Ulterior, pe măsură ce îşi controlează mai bine mişcările şi reuşeşte în mai mare măsură să imite, copilul intervine activ în joc şi participă în mod direct, solicitând la rândul său să se ascundă. Jocul creşte în complexitate odată ce capacităţile cognitive, limbajul, dezvoltarea emoţională şi fantezia progresează.

Aşadar, un joc aparent banal, cucu bau foloseşte structura fundamentală a tuturor glumelor bune – surpriza echilibrată de expectativă. (“Peekaboo uses the fundamental structure of all good jokes – surprise, balanced with expectation”*).

În cursul dezvoltării sale, prin intermediul jocului cucu bau, copilul**:

  • exersează să îşi stăpânească anxietatea;
  • explorează şi experimentează ţinând cont de relaţiile spaţiale, percepţie, curiozitate, testarea realităţii;
  • învaţă relaţiile între obiecte;
  • exersează abilităţile sociale;
  • exersează abilităţile de joc;
  • creşte nivelul de încredere în prezenţa permanentă a obiectelor;
  • exersează memoria;
  • îşi construieşte reprezentarea imaginii corporale.

Cu timpul copilul face tranziţia către alt joc foarte important: de-a v-aţi ascunselea. Dar despre importanţa acestui joc în dezvoltarea copilului, îţi voi menţiona într-un articol viitor. Până atunci, voi continua să mă joc cucu bau cu copiii pe care îi întâlnesc şi te încurajez să faci acelaşi lucru!


*http://www.bbc.com/future/story/20140417-why-all-babies-love-peekaboo
**Kleeman, J. (1973), The Peek-a-boo Game: Its Evolution and Associated Behavior, Especially Bye-Bye and Shame Expression, During the Second Year. J. Amer. Acad. Child Psychiat., 12:1-23.

Ți-a plăcut acest articol?

Înscrie-te la newsletter pentru a primi şi alte materiale interesante despre copii şi părinţi.

Despre mine

Andreea Gavenea
Mă numesc Andreea Găvenea și sunt psihoterapeut cu specializare în terapie prin joc şi dramaterapie. Am lucrat cu copii în grădiniţe din Bucureşti şi din Braşov, am fost instructor pentru copii în programe de educaţie complementară, psiholog pentru copii instituţionalizaţi, psiholog pentru copii şi adulţi cu dificultăţi de învăţare. Acum continui să lucrez ca psiholog pentru copii şi familii şi consultant parenting în Brașov. Organizez sesiuni de dezvoltare personală şi ateliere de lucru prin metode creative atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. Mă poţi contacta pe mail, la adresa andreea@parintitandem.ro.
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone
Lasă un comentariu
Jocurile de putere în relaţia cu copilul tăuTeama părintelui de presiunea grupului

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Îţi recomand şi:
Parteneri
Pastel Chalet Outdoor Fun SIGLA transformArt