Cum îi vorbești copilului despre acceptarea diferenţelor?

Astăzi, pornind de la ideea că putem avea emoţii diferite în acelaşi moment, am discutat cu câţiva copii despre diferenţele dintre oameni, un subiect care este ocolit de părinţi adesea. Unii consideră că este mai puţin important, alţii evită să îl abordeze pentru că le este teamă să nu spună ceva ce nu ar trebui să fie spus.

De ce să vorbim despre diferenţele dintre oameni?

Cei mai mulţi părinţii se simt ruşinaţi atunci când copilul lor arată cu degetul spre un alt copil care este diferit. Fie că este vorba de o arsură, de culoarea diferită a pielii, de dificultăţi de învăţare sau poate doar de îmbrăcăminte atipică, copiii nu ezită să sublinieze atunci când văd o diferenţă. De aici şi până la a-l face pe copilul de lângă noi să se simtă jignit sau chiar să fie respins din jocurile celor mici, nu e drum lung. Diferenţa o face modul în care vorbim cu cei mici despre acceptare.

Înţelegând mai bine cum oamenii sunt diferiţi între ei, copiii pot deveni mai atenţi la cei din jur. Ei îşi pot exersa empatia gândindu-se cum ar putea să se simtă unele persoane dacă ar fi respinse pentru cum arată sau pentru ceea ce au făcut. Acceptarea este o valoare care se dobândeşte în timp, mesajele din jur având un rol extrem de important în formarea ei. Astfel, dacă cei mici încep să observe diferenţele de culoare a pielii, spre exemplu, încă de la câteva luni de viaţă, în jurul vârstei de 4-6 ani încep să ofere valori pozitive sau negative faţă de propriul grup sau faţă de alte grupuri. Acest lucru se întâmplă în funcţie de mesajele pe care le primesc din societate, din media, din literatură, de la persoanele de ataşament.

Cum îi vorbești copilului despre diferenţe şi despre acceptare?

• Poţi începe cu cărţi de poveşti în care există personaje atipice. Eu l-am prezentat astăzi, spre exemplu, pe celebrul elefant Elmer, care a prins viaţă cu ajutorul lui David McKee. Elmer, dacă nu ştiai deja, este atipic faţă de ceilalţi elefanţi, având pielea colorată în numeroase culori. De la o astfel de carte poţi începe o mulţime de discuţii despre cum fiecare caută să fie iubit şi acceptat, indiferent de cum arată.
• O altă idee este să începi de la jocuri de imaginaţie – cum ar fi lumea dacă toţi am arăta la fel, am vorbi la fel, dacă ne-am îmbraca la fel şi am avea aceleaşi lucruri lângă noi? Poate că ne-am plictisi? Poate că am simţi nevoia să evadăm? Concluzia la care ajunge un astfel de exerciţiu, de fiecare dată, este că ne bucurăm să fim diferiţi, să gândim diferit, să iubim diferit! În fond, suntem toţi oameni!
• Oferă-i copilului tău exemple din natură, subliniind cu totul este diferit, chiar dacă ne uităm la aceeaşi specie. Frunzele, copacii, pietrele, animalele – toate au trăsături comune, dar fiecare este altfel într-un fel sau în altul.
• Urmăreşte interacţiunile tale, în calitate de părinte, cu cei din jurul tău. Cât de des interacţionează familia ta cu oameni care sunt diferiţi de voi?
• Fii deschis să vizitezi locuri noi, să încerci mâncăruri din alte zone, să participi la evenimente din culturi diferite, să accepţi alte idei față  de ale tale şi asigură-te că cel mic vede ideea de “diferit” ca fiind mai degrabă interesantă decât înfricoşătoare.

Copiii din generațiile noi au acces la orice informație doresc, așa că important pentru ei va fi să știe cum să o folosească împreună cu cei de lângă ei. Au nevoie să poată ieși din zona lor de confort, să învețe cum să îi înțeleagă, cum să îi respecte și cum să îi aprecieze pe ceilalți. Tu ce faci să îți ajuți copilul să accepte diferențele?

Citește și:

1. Copiii și temele de acasă
2. Ai comis-o. Acum ce faci?
3. Copii frumoși, cuvinte.. mai puțin frumoase

Cine e în spatele paginii Părinți în Tandem:

Mă numesc Andreea Găvenea și mă bucur să îmi fi găsit acel lucru pe care să îl fac pe o perioadă lungă de timp fără senzația că aștept cu nerăbdare să se termine odată săptămâna. Sunt psihoterapeut, lucrez la cabinetul meu de mai bine de 5 ani. Am lucrat mulți ani cu copiii, apoi am găsit o nevoie mai mare în a veni mai degrabă în sprijinul părinților. Pandemia m-a adus mai aproape de adulți, cu fel și fel de provocări ale vieții, oameni minunați care fac eforturi să se cunoască și să se accepte, să se înțeleagă și să descopere că pot relaționa sănătos. Ultimii ani am pus accent pe mămicie, în sensul că am studiat mult și am lucrat cu clienți aflați perioada perinatală - de la concepție până la un an al copilului (infertilitate, pregătire pentru naștere, nașteri traumatice, perioada post-partum și efectele ei asupra părinților și relației de atașament cu copiii). Mă poţi contacta pe mail, la adresa andreea.gavenea@parintitandem.ro.