De-a lungul timpului am observat că cei mici au un dar de a te deconspira în calitate de părinte. Mi s-a întâmplat să aflu chiar înaintea mamei unui copil că tatăl şi-a luat o maşină nouă, să fiu informată că vecina de la etajul doi s-a certat cu mama altui copil sau chiar lucruri mai delicate. Oricum, pot să spun că nu mi-aş fi dorit să aflu multe din lucrurile pe care copiii au ales să le împărtăşească. Tot mie mi s-a destăinuit şi un băieţel care a început să înjure la grădiniţă: se pare că mama mai scăpa câte o vorbă de duh în timp ce conducea maşina prin traficul din Bucureşti, desigur, fără să îşi dea seama.
Te uiţi la ei, nişte boboci cu sufletul curat, fără nicio intenţie de a face vreun rău, mereu dornici de explorare şi de acumulare de cunoştinţe noi, de experienţe noi, de cuvinte noi. Eşti alături de ei când emit primele sunete, când încep să imite vocale şi te bucuri nespus când spun prima oară mama sau tata. Nu îţi trece atunci prin cap că în curând vor urma şi cuvinte care îţi vor face “pielea de găină”, cuvinte mai puţin frumoase faţă de cele de până atunci.
Reacţiile pe moment sunt diferite din partea celor din jur: ori râsete (care, atenţie, vor încuraja copilul să repete ce a zis pentru a-i distra pe ceilalți, chiar dacă nu ştie ce înseamnă ceea ce a zis), ori teorii despre cât de nepotrivit este cuvântul folosit (sunt şanse mari să nu reţină mare lucru şi să încerce să te ignore), ori se lasă cu o ceartă zdravănă să o ţină copilul minte (care îl va speria pe moment, dar pe termen lung va încuraja cuvintele pe care le-a folosit, plus că sunt şanse să înceapă să se ascundă de tine sau să mintă – citește mai multe despre minciună la copii). Sunt şi alte variante, dar instinctiv, cele trei reacţii de mai sus vin cel mai la îndemână.
Cum învață copiii cuvinte tabu
Încep apoi întrebările: de unde a auzit? Cu cine a umblat? Cine e vinovatul pentru asemenea transformare a copilului din îngeraş în o făptură ce scoate “perle” pe gură?
Află că aceste cuvinte neadecvate fac parte din limbajul curent în jurul copilului tău, oricât ai încerca să îl eviţi. Observă-te în primul rând pe tine, analizează cum reacţionezi sub factori de stres, cum ţi se schimbă vocabularul şi ce cuvinte îţi vin la îndemână. S-ar putea chiar tu să fi scăpat o vorbă când îţi era lumea mai dragă, dar să fi sperat că cel mic nu a sesizat. Caută apoi să deschizi urechile la sursele media – în special radio și tv. Poate pentru tine e un zgomot de fond, dar desenele animate, ştirile sau chiar o emisiune matinală de radio au inserate câte o vorbă la care nu te aştepţi. Şi până la urmă, când mergeţi împreună, copilul poate recepta de la cei de pe stradă, din magazin sau de la locul de joacă cuvinte care îţi ridică o sprânceană. Sunt ca o viroză urâtă pe care nu ştii de unde ai apucat-o şi de care e greu să mai scapi odată ce ţi-a intrat în casă.
Ce poţi face când copilul tău înjură sau jignește:
- încearcă să determini care a fost motivul pentru care a folosit un anume cuvânt sau o frază: imită ceva ce a auzit fără să ştie însemnătatea? Dorea să îţi atragă atenţia? Era furios? Simţea durere?
- oferă-i alternativă la ceea ce a spus şi învaţă-l cum să îşi exprime emoţiile în relaţiile cu ceilalţi: “În loc să îţi numeşti prietenul <<cap de struț>>, poţi să îi spui că te-a supărat când ţi-a luat jucăria”
- fii un model pentru copilul tău: încearcă să nu fii prins cu garda jos, nu reacţiona exagerat şi evită să râzi dacă se întâmplă să auzi cuvinte jignitoare din partea copilului. Vino în interesul copilului şi stabileşte o relaţie caldă şi pozitivă cu acesta.
- încurajează limbajul politicos de câte ori ai ocazia, fără a exagera însă: “îmi place cum te-ai adresat colegului tău de grupă!”, “am observat că, deşi ai fost supărat, ai fost atent la ce cuvinte ai folosit”
- evită să te confrunţi cu copilul care a folosit un cuvânt tabu când este furios – asta doar va pune paie pe foc; aşteaptă să se liniştească şi purtaţi o discuţie serioasă cân sunt apele mai limpezi;
- fă astfel încât copilul să ştie care îţi sunt limitele. Spune-i în cuvinte clare, cât mai scurt, că tu nu accepţi să folosiţi unele cuvinte care îi pot răni sau deranja pe cei din jur.
- evită să staţi în medii unde copilul tău vine în legătură cu termeni care te deranjează.
În concluzie, în calitate de părinte poţi anticipa un vocabular mai puţin elegant al copilului. Cei mai mulţi dintre copii ajung să folosească cuvinte neplăcute sau glume mai deocheate în cursul dezvoltării, atingând apogeul în adolescenţă. Este importantă reacţia ta, ca părinte, şi măsura în care accepţi un astfel de limbaj, aşa că fii cu băgare de seama la ce zici şi ce faci. Atât timp cât îi spui limpede că anumite cuvinte sunt inacceptabile, şansele ca sufletul curat şi frumos să dezvolte un limbaj nepotrivit sunt mici.
Citește și
Cine e în spatele paginii Părinți în Tandem:
