Temperamentul copiilor - de ce e important să ştii despre el

iunie 15, 2016
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone

În ultimul articol îţi sugeram să ai în vedere temperamentul copilului tău înainte să ai un comportament exagerat în faţa sa (citește articolul). Ca să înţelegi mai bine la ce m-am referit, astăzi îţi spun mai multe despre motivele pentru care e important să cunoști temperamentul copilului tău.

Ce este temperamentul:

Nu durează mult timp după ce îţi petreci timp între copii de aceeaşi vârstă până observi că au moduri diferite de a se raporta la o situaţie. Unii sunt mai evazivi, aşteaptă să analizeze întâi situaţia şi abordează lucrurile din aproape în aproape. Alţii, fără nicio grijă, se aruncă să rezolve o sarcină, fără a se gândi la consecinţe. Mai sunt şi cei care par obedienţi, care abordează lucrurile hotărât, cu încredere, dar dintr-o perspectiva sigură.

Fiecare dintre noi se naşte cu trăsături care, împreună cu influenţele mediului în care trăim şi a educaţiei pe care o primim, pun bazele personalităţii noastre. Temperamentul reprezintă modul caracteristic al fiecăruia de a răspunde emoţional la oameni şi obiecte.

Temperamentul la copii:

Găsim trei categorii mari în care putem încadra o mare parte dintre copii (evitând în același timp etichetările): copii “uşori”, copii “dificili” şi cei care se “încălzesc mai greu” (după Thomas şi Chess, 1977).

Copiii “uşori”, “cuminţi” sau “flexibili” (aproximativ 40%) sunt copiii care se adaptează uşor la mediu şi la schimbare. Se supără mai greu, sunt în general calmi şi fericiţi. Nu se supără uşor. Au un program de somn şi de mese constant, tranzitul intestinal este previzibil, aşa că părinţii pot uşor să intuiască ce nevoi primare au.

Copiii consideraţi “dificili” sau “energici” (cam 10 % dintre copii), în schimb, au reacţii intense şi tind să aibă programe neregulate pentru mese sau pentru somn. Tranzitul intestinal este neregulat, motiv pentru care e mai dificil să renunţe la scutece. Ei trec adesea prin stări emoţionale negative şi sunt retraşi de la lucrurile, situaţiile sau mediile noi. Ei se adaptează greu la schimbare, aşa că ceea ce iese din rutină reprezintă adevărate provocări. Şansele să aibă crize de tantrum mai des sunt mari. Spre deosebire ce categoria anterioară de copii, reacţiile energice, intense şi gălăgioase ale copiilor energici nu reprezintă o trăire foarte intensă.

Copiii care “se încălzesc mai greu” sau “temători” (în jur de 15%) sunt cei etichetaţi că fiind ruşinoşi. Ei reacţionează în mod negativ la situaţii noi, dar în principiu calm. Au un nivel de activitate redus şi tind să se ascundă sub fustă mamei în situaţii noi, fiind mai retraşi. Şansele să fie implicaţi cresc pe măsură ce sunt abordaţi într-o manieră ce le respectă trăsăturile de temperament. Dacă simte presiune să participe la activităţile de grup, devine şi mai retras, însă dacă i se oferă ocazia să se acomodeze cu noile medii din locul pe care îl alege, poate deveni treptat un membru activ şi fericit. Spre deosebire de copiii energici, stările acestora se manifestă uşor iar somnul hrană şi tranzitul intestinal pot sau nu să fie neregulate.

Cu ce ne ajută să ştim despre temperamentul copilului:

  • Temperamentul ne ajută să ne explicăm cum de au copiii crescuţi în acelaşi mediu personalităţi diferite.
  • În aceeaşi măsură, ne e mai uşor să înţelegem de ce unii părinţi au dificultăţi în creşterea unui copil, însă le este uşor cu altul.
  • Identificarea modului copilului de a reacţiona la mediu, dar şi a temperamentului propriu, poate ajuta părintele să se simtă mai puţin vinovat. Este mult mai uşor să depăşeşti momentele tensionate când realizezi că o parte din ceea ce este un copil nu poate fi controlat.
  • De asemenea, compatibilitatea de temperamente între părinţi şi copii schimbă dinamica şi modul în care se raportează părinţii la copii. Spre exemplu, un părinte poate spune despre copilul său activ, intens, încăpăţânat, care este la vârsta preşcolară, că este “epuizant”, în timp ce alt părinte, al cărui temperament este compatibil cu al copilului, poate spune despre el că este “sclipitor”.
  • Temperamentul copilului tău are mult de-a face cu momentele de plăcere şi cu problemele pe care le vei întâmpina crescându-l.
  • În funcţie de cât de bine înţelegi, ca părinte, temperamentul copilului tău, poţi să îţi adaptezi metodele de disciplină. Îl poţi încuraja să îşi exprime preferinţele, nevoile şi trăirile în mod adecvat.
  • Poţi anticipa reacţiile copilului înainte să aibă loc şi eviţi astfel momentele de frustrare, ale tale sau ale copilului.

Acum că ştii mai multe despre ce înseamnă temperament şi despre cum se poate manifesta la copii, nu rămâne decât să te încurajez să îţi observi copilul cu atenţie, în aceeaşi măsură în care te analizezi şi pe tine, ca părinte. Încearcă, în ciuda clasificărilor de mai sus, să nu îţi etichetezi copilul. Ia categoriile pe care le-am descris ca pe o idee generală, însă ţine minte că un copil poate avea trăsături combinate şi se poate manifesta uşor diferit în situaţii diferite sau în stadii de dezvoltare diferite. Merită menționat și că unele trăsături temperamentale se pot schimba în timp – copiii sfioşi pot ajunge să vorbească foarte bine în faţa publicului, aşa cum cei activi pot lucra ani întregi la birou. Aşteaptă-te, aşadar, la ce e mai bine de la copilul tău cu fiecare ocazie nouă, fără a renunţa să-i încurajezi potenţialul maxim.

Înainte să pleci, te invit să îmi scrii opinia ta despre acest subiect şi întrebările pe care ţi le-a trezit într-un comentariu mai jos.

Citeşte şi:

  1. Cu copilul la restaurant
  2. Când copilul tău minte
  3. Copiii și lucrul în echipă

Sursa:
Thomas, A., Chess, S. (1977). Temperament and development. New York: Brunner/Mazel

Ți-a plăcut acest articol?

Înscrie-te la newsletter pentru a primi şi alte materiale interesante despre copii şi părinţi.

Cine e în spatele paginii Părinți în Tandem:

Andreea Gavenea
Mă numesc Andreea Găvenea și mă bucur să îmi fi găsit acel lucru pe care să îl fac pe o perioadă lungă de timp fără senzația că aștept cu nerăbdare să se termine odată săptămâna. Sunt psihoterapeut, lucrez la cabinetul meu de mai bine de 5 ani. Am lucrat mulți ani cu copiii, apoi am găsit o nevoie mai mare în a veni mai degrabă în sprijinul părinților. Pandemia m-a adus mai aproape de adulți, cu fel și fel de provocări ale vieții, oameni minunați care fac eforturi să se cunoască și să se accepte, să se înțeleagă și să descopere că pot relaționa sănătos. Ultimii ani am pus accent pe mămicie, în sensul că am studiat mult și am lucrat cu clienți aflați perioada perinatală - de la concepție până la un an al copilului (infertilitate, pregătire pentru naștere, nașteri traumatice, perioada post-partum și efectele ei asupra părinților și relației de atașament cu copiii). Mă poţi contacta pe mail, la adresa andreea.gavenea@parintitandem.ro.
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone
Lasă un comentariu
Când părintele reacţionează exageratCopilul tău de 7 ani – caracteristicile vârstei
All comments (2)
  • Mariana Damsescu
    25 iunie 2016 at 13:33

    Mi-a luat mult timp pana sa inteleg acest lucru. Daca citeam asta acum 2 ani era mult mai bine. Multumesc pentru articol!

    Reply
    • Andreea Găvenea
      @Mariana Damsescu
      25 iunie 2016 at 13:45

      Mă bucur că îți sunt de ajutor informațiile, Mariana! E important să nu te judeci cu conștiința de acum pentru ce s-a întâmplat în trecut. […] Read MoreMă bucur că îți sunt de ajutor informațiile, Mariana! E important să nu te judeci cu conștiința de acum pentru ce s-a întâmplat în trecut. Urmărește în continuare articolele Părinți în Tandem! Read Less

      Reply

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *