Când părintele reacţionează exagerat

„E greu să ne dăm seama cum să ne disciplinăm copiii. Prea des se întâmplă așa: Fac ceva ce nu ar trebui să facă. Ne înfuriem. Ei se supără. Curg lacrimi. (Uneori lacrimile aparțin copiilor.)”

Daniel Siegel, Tina Payne Bryson

Mulţi dintre părinţi au obiceiul de a reacţiona exagerat. Din afară poate să pară greu de înţeles cum părinții pot să îşi iasă din fire de la ceva minor. Până la urmă copiii greşesc, toată lumea ştie asta. Greşelile sunt parte din copilărie, aşa că de unde răbufnirile părinţilor?

Lucrând cu copiii deja de mulţi ani era imposibil să nu trec prin acele momente în care au incearcat să îmi împingă limitele răbdării până la maxim. În calitate de părinte, şansele să fii testat sunt cu atât mai mari cu cât copilul tău simte că în prezenţa ta se poate manifesta natural. Aşadar, fiind în largul lui, între oamenii familiari, va testa până unde poate să meargă cu un comportament sau altul mult mai des.

Încercând să verifice cât îl ţine coarda, copilul tău adoptă un comportament care pare ieșit din comun?

În acest caz ajungi să reacţionezi în consecinţă. Poate se lasă cu o pedeapsă, poate eşti foarte aspru sau ajungi să reacţionezi intens. “De câte ori să îţi mai spun să nu mai scrii pe pereţi?”, “Te-am strigat de 10 ori să vii la masă iar tu stai pe calculator. Toată vacanţa vei sta fără el!”, “Ai întârziat 2 ore de la masă stând cu colegii pe-afară. Nu mai ai voie să mergi la petrecerea de sâmbătă!” – poate ai auzit în jurul tău astfel de replici, pe un ton ridicat sau cu dinții încleștați, dacă nu le-ai identificat deja la tine.

Raţional toţi ştim că nu e în regulă să reacţionăm exagerat. Cu toate acestea, copiii îşi găsesc cele mai proaste momente să greşească. În plus se adună o sumedenie de lucruri care te fac să te simţi obosit, furios, deprimat, epuizat… Dacă se mai suprapun şi replici cu care poate ai crescut, reacţiile exagerate de care poate ai avut la rândul tău parte se poate să se întoarcă asupra copilului tău. Uneori poate eşti nerăbdător să crească odată şi să se comporte ca un adult, alteori demonstrezi că eşti inflexibil – aşteptările tale e nevoie să fie îndeplinite de copil, fără să aibă loc de întors. Toate aceste lucruri vin să anuleze partea raţională.

Ce se întâmplă cu copilul când reacţionezi exagerat:

• Copilul tău se concentrează mai puţin pe ceea ce a făcut şi toată atenţia sa va fi pe comportamentul tău.
• În funcție de cât de intense sunt reacțiile tale, copilul se poate speria de tine.
• Va interpreta că eşti un părinte rău şi nedrept, fără să aibă ocazia să observe propriul comportament.
• Fie că are 3 ani sau 14 ani, un copil va simţi că se formează o prăpastie în relaţie cu tine.
• Poate evita să îți mai spună adevărul pentru a sări peste astfel de reacții.
• Reacţiile exagerate pe care le vede la tine au şanse mari să se regăsească şi la copil ulterior – să îşi iasă uşor din fire, să se supere mult mai uşor – devenind mai greu de gestionat.

Ce e de făcut:

1. Un prim pas este să conştientizezi când ai astfel de reacţii şi să încerci să găseşti sursa lor. Desigur, asta presupune suficient de multă autocunoaştere şi mult autocontrol al emoţiilor tale, ca adult, dar se poate, crede-mă!
2. Acordă-ţi timp să te calmezi înainte să apuci să spui prea multe. Poate ştii din experienţă personală că atunci când greşeşti şi ţi se ţine teorie, ajungi să nu mai auzi cuvintele care ţi se spun, aşa că evită să faci conferinţe lungi pe subiect.
3. Când reuşeşti să îţi găseşti un echilibru, ascultă întâi opinia copilului tău. S-ar putea să înţeleagă singur unde a greşit şi chiar, dacă îl încurajezi, să identifice şi o soluţie. Cu ocazia asta îți acorzi un răgaz să respiri înainte să iei foc.
4. Ţine cont de nivelul de dezvoltare al copilului tău. Uneori pretenţiile părinţilor sunt mai mari decât poate un copil duce la vârsta lui.
5. Ia în vedere temperamentul copilului tău, felul său înnăscut de a fi. Poate fi energic de felul său, sau, din contră, mai retras. Poate fi un explorator, sau un analitic. Oricum, ar fi, îţi va transmite semnale încă din primii ani despre stilul său personal.
6. Încearcă să nu generalizezi. Mulţi părinţi se sperie când văd un comportament pe care îl consideră negativ. În faţa ochilor li se derulează un întreg film în care copilul ajunge în viitor să se comporte înzecit mai rău decât a făcut-o pe moment şi se sperie de această idee.
7. Rupe cercul vicios al reacţiilor exagerate începând cu o schimbare la tine, demonstrînd că ești persoana cu mai mult autocontrol. Vei evita astfel și jocurile de putere (citește mai multe aici).

Mesajul pe care încerc să ţi-l transmit este că nu reacţionăm întotdeauna aşa cum intenţionăm să o facem. Toţi părinţii greşesc, nu doar copiii. Din fericire, o poţi lua de la capăt oricând şi niciodată nu e prea târziu să schimbi ceva în modul în care te raportezi la copilul tău pentru a îmbunătăţi interacţiunea cu acesta. E important să începi să conştientizezi că vrei o schimbare.

Tu cum reușești să îți păstrezi calmul în preajma copiilor? Te rog sa îmi scrii într-un comentariu mai jos gândurile tale legate de reacțiile exagerate în fața celor mici.

Citește și:

1. Când nu mai poți de atâtea jucării, dar copilul tău „nu are niciuna acasă”
2. Despre puterea limbajului sau copilul care vorbește urât
3. Teama părintelui de presiunea grupului

Cine e în spatele paginii Părinți în Tandem:

Mă numesc Andreea Găvenea și mă bucur să îmi fi găsit acel lucru pe care să îl fac pe o perioadă lungă de timp fără senzația că aștept cu nerăbdare să se termine odată săptămâna. Sunt psihoterapeut, lucrez la cabinetul meu de mai bine de 5 ani. Am lucrat mulți ani cu copiii, apoi am găsit o nevoie mai mare în a veni mai degrabă în sprijinul părinților. Pandemia m-a adus mai aproape de adulți, cu fel și fel de provocări ale vieții, oameni minunați care fac eforturi să se cunoască și să se accepte, să se înțeleagă și să descopere că pot relaționa sănătos. Ultimii ani am pus accent pe mămicie, în sensul că am studiat mult și am lucrat cu clienți aflați perioada perinatală - de la concepție până la un an al copilului (infertilitate, pregătire pentru naștere, nașteri traumatice, perioada post-partum și efectele ei asupra părinților și relației de atașament cu copiii). Mă poţi contacta pe mail, la adresa andreea.gavenea@parintitandem.ro.