-
Cum s-ar înfățișa și desfășura viața, înfășurată fiind în pătura siguranței, țesută de cel-mai-iubit-dintre-pamântenii-părinți? Un aspect esențial ar fi setarea de limite. Copiii au nevoie de granițe, au nevoie de un cadru sigur în care să poată să testeze viața. Vor știi că sunt iubiți, văzuți, vor fii siguri că părinților le pasă de ei și vor integra reguli sănătoase de relaționare.
Vor avea curajul de a greși, de a fi imperfecți, curajul de a explora lumea, cu încrederea și siguranța că sunt valoroși și iubiți pentru ceea ce sunt. -
Las aici câteva scurte relatări de viață, deghizate în întrebări, sprijinite pe răspunsuri care nu sunt absolute, dar pe care eu le-am descoperit pășind curajoasă (încercând să îmi mențin echilibrul emoțional) pe sârma îngustă a parentingului.
-
De-a lungul zilelor din anii ce-au trecut, am tot făurit castele din cuvinte. Dar erau doar pentru ochii mei. Castele licărind de propria-mi privire, dar neluminate îndeajuns de ochi noi, străini, acei străjeri de creieri sociali înfometați de conectare.
