Poliţia șervețelelor

Serile trecute m-am oprit la o terasă cu nişte prieteni și pentru că îmi sclipesc ochii după copii ca stelele pe cer, nu m-am putut abţine să nu observ persoanele de la masa vecină. Aparent nu era nimic interesant – un tată şi, presupun, fiica lui se opriseră pentru o gustare de seară. Cum puteai să nu ieşi din casă când era cald afară iar vântul adia numai bine – atât cât să nu te deranjeze dar cât să mişte frunzele prin copaci? Şi nu doar frunzele, se pare.

La un moment dat, copilei îi scapă un şerveţel din mână, pe bancă, lângă ea. Dă să îl ridice când aud replica tatălui care m-a blocat: “Lasă-l acolo, mai ai altele pe masă!”. Inevitabilul a venit şi vântul simpatic a luat cu el şerveţelul. Evident, nimeni nu a fost deranjat de dansul alb din mijlocul pietonalei din Braşov.

Ca să mă înţelegi puţin, îţi spun că de câţiva ani am refuzat să mai tac la astfel de incidente. Nu are legătură cu faptul că am fost la un moment dat voluntar la campania Let’s Do It România. Consider că dacă toată lumea tace şi închide ochii, o să ne învârtim între oameni cu aceeaşi atitudine dezolantă. Aşa că sun să verific când văd în trafic un transport de lemne ce pare suspicios, îi rog pe copii să îşi ridice ambalajul de gumă de pe jos sau le explic cât pot de amabil celor care se opresc pe locuri pentru persoane cu handicap şi nu au ecuson că parcarea respectivă are altă destinaţie.

În contextul ăsta, i-am lăsat pe prietenii mei vorbind şi m-am ridicat să iau şerveţelul până nu ajungea să danseze prea departe şi să fie nevoie să o iau la fugă după el. În drum spre coşul de gunoi (care era la doi metri), i-am menţionat tatălui că mi-ar fi plăcut să nu fi permis fetei să lase şerveţelul pe jos. În naivitatea mea speram să îl fi ajutat să îi ofere o lecţie despre curățenie acesteia. În schimb am primit o privire rece şi o linişte apăsătoare.

Surpriza a venit în câteva minute, pentru că domnul s-a simţit lezat de observaţia pe care i-am făcut-o (din fericire nu am auzit şi restul comentariilor sale). Următorul şerveţel (aici vine partea bună) a fost pasat cu atenţie doamnei de peste gard, care era împreună cu ei, pentru a fi aruncat la gunoi: “Ai grijă, doamna e de la poliţia servetelelor!” spune el.

Și uite-așa am aflat că aș putea să lucrez și la poliție.. Cred că dacă toţi am fi mai atenţi, am putea avea mai multe zâmbete în jur şi am evita astfel de momente stânjenitoare. Haideţi să ne păstrăm ţara curată, începând de la un şerveţel pe care îl punem în buzunar sau la gunoi, cu sticlele pe care le aducem cu noi înapoi de pe munte, până la molozul pe care îl depozităm corespunzător în locurile special amenajate.

Stimaţi părinţi, fiţi exemplele pozitive pentru copiii voştri! Și voi puteți fi „poliția șervețelelor”.

Citește și:

1. Conflicte între părinți? Cum gestionezi situația dacă ești singur cu copilul
2. Momente dificile – când copilul spune „Te urăsc!”
3. Când părintele reacționează exagerat

Foto:
Lush Zone

Cine e în spatele paginii Părinți în Tandem:

Mă numesc Andreea Găvenea și mă bucur să îmi fi găsit acel lucru pe care să îl fac pe o perioadă lungă de timp fără senzația că aștept cu nerăbdare să se termine odată săptămâna. Sunt psihoterapeut, lucrez la cabinetul meu de mai bine de 5 ani. Am lucrat mulți ani cu copiii, apoi am găsit o nevoie mai mare în a veni mai degrabă în sprijinul părinților. Pandemia m-a adus mai aproape de adulți, cu fel și fel de provocări ale vieții, oameni minunați care fac eforturi să se cunoască și să se accepte, să se înțeleagă și să descopere că pot relaționa sănătos. Ultimii ani am pus accent pe mămicie, în sensul că am studiat mult și am lucrat cu clienți aflați perioada perinatală - de la concepție până la un an al copilului (infertilitate, pregătire pentru naștere, nașteri traumatice, perioada post-partum și efectele ei asupra părinților și relației de atașament cu copiii). Mă poţi contacta pe mail, la adresa andreea.gavenea@parintitandem.ro.