Seamănă cu mama?

martie 30, 2017
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone

Îi văd adesea în parc la joacă cu cei mici, la cumpărături, la activităţi extraşcolare, în tabere pentru familii. Citesc, întreabă, observă, merg la cursuri. Sunt joviali, pe alocuri neatenţi, de multe ori hiperprotectivi. Sunt tăticii care se implica tot mai mult în creşterea copiilor, iar asta nu poate decât să mă bucure!

Cei mai simpatici sunt atunci când copilul face ceva să îi ungă pe suflet. “Seamănă cu mine” îi citeşti repede tatălui pe faţă, asta dacă nu o spune tare, mândru din cale afară. Universul lui se dă peste cap, însă, atunci când copilul nu se mai comportă cum tatăl se aştepta: ori se împiedică, ori uită ceva, ori ajunge să se certe pe te-miri-ce cu alţi copii. Ei bine, atunci “seamănă cu maică-sa!”.

E inteligența copilului moștenită de la mamă?

Tătici, chiar dacă articolul acesta poate să vă supere în vreun fel, lucrurile tot trebuie să fie zise: studiile, încă din anii ’80, ne subliniază faptul că inteligenţa copilului ar fi moştenită de la mamă. Da, da, cică s-au făcut teste pe şoareci, s-au făcut cercetări cantitative pe oameni şi, din păcate pentru voi, au ajuns la aceeaşi concluzie: funcţiile cognitive avansate, precum inteligenţa, limbajul, planificarea acţiunilor, depind de cromozomul X. Asta înseamnă că aceste caracteristici au şanse de două ori mai mari să fie transmise de la mamă.

Sună cam dezarmant, aşa-i? Ei bine, nu trebuie să fie. Contribuţia mamei în dezvoltarea cognitivă a copilului este legată foarte mult şi de timpul pe care ea îl petrece cu cel mic, nu doar de moştenirea genetică. Teoria ataşamentului ne subliniază cât de importantă este conectarea mamei cu copilul încă din primele ore de viaţă ale acestuia. Sunt studii care subliniază faptul că abandonul celor mici duce la subdezvoltarea cognitivă a acestora.

Creierul copilului lipsit de atasament

Ei bine, ce îţi spun este că tot timpul pe care îl petreci cu copilul îl ajută să aibă încredere să exploreze lumea, să înveţe să rezolve probleme. Interacțiunile pozitive pe care le ai cu cel mic contribuie la dezvoltarea creierului său, fără a ține cont că e mama sau tata alături. Astfel, independent de oamenii de ştiinţă care încă încearcă să desluşească procesele gândirii, în calitate de tată ai o contribuţie majoră la dezvoltarea copilului tău pe toate planurile. Joacă-te cu el, învaţă-l tot ce ştii să faci mai bine, încurajează-l să caute răspunsuri şi soluţii la dificultăţile pe care le întâmpină. Competiţia cu mama las-o pe planul doi şi doar.. bucură-te de copilul tău!

Citește și:

  1. Jocuri pentru exersarea auto-controlului la copii
  2. Vocea mamei și dezvoltarea copiilor
  3. Copilul tău de 7 ani – caracteristicile vârstei

Surse foto: Foto 1, Foto 2

Ți-a plăcut acest articol?

Înscrie-te la newsletter pentru a primi şi alte materiale interesante despre copii şi părinţi.

Despre mine

Andreea Gavenea
Mă numesc Andreea Găvenea și sunt psihoterapeut cu specializare în terapie prin joc şi dramaterapie. Am lucrat cu copii în grădiniţe din Bucureşti şi din Braşov, am fost instructor pentru copii în programe de educaţie complementară, psiholog pentru copii instituţionalizaţi, psiholog pentru copii şi adulţi cu dificultăţi de învăţare. Acum continui să lucrez ca psiholog pentru copii şi familii şi consultant parenting în Brașov. Organizez sesiuni de dezvoltare personală şi ateliere de lucru prin metode creative atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. Mă poţi contacta pe mail, la adresa andreea@parintitandem.ro.
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone
Lasă un comentariu
Părinţii care nu se văd de copiiCe faci cu copilul care nu ştie să piardă?

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Îţi recomand şi:
Parteneri
Pastel Chalet Outdoor Fun SIGLA transformArt