Îmi place să mă joc cu copiii, dar, mai ales, să le observ jocul. Se spune în multe părţi că prin joc copilul se exprimă pe sine, că jocul este modul său de a comunica. Şi aşa este. Dacă ai vreodată timp (în cazul în care nu ai făcut-o deja), te invit să observi jocurile iniţiate de copii, în grup sau individual, şi vei înţelege în mai mare măsură acest lucru. Iar ca să îţi fie mai uşor, să ştii şi la ce să te uiţi, îţi prezint procesele de bază exprimate prin intermediul jocului. Am decis să scriu acest articol răsfoit zilele trecute cartea Sandrei Russ (2004), “Play in Child Development and Psychotherapy – Toward Empirically Supported Practice” (Jocul în dezvoltarea copilului şi psihoterapie) care mi-a adus aminte de acest subiect. Cartea, în limba engleză, o poți găsi aici.
Astfel, copilul implică procese cognitive, afective şi interpersonale în jocurile sale, mai ales după vârsta în care începe jocul dramatic, adică atunci când începe să accepte roluri în cadrul jocului şi să delege roluri celor din jur, prefăcându-se că este părinte, medic, fotbalist sau balerină, spre exemplu.
- Referindu-ne la procesele cognitive, in jocuri de rol copilul demonstrează că îşi poate organiza ideile, urmărind secvenţe logice şi indicând cauze şi efecte; el poate genera numeroase idei diferite, teme sau simboluri; poate transforma obiectele concrete în reprezentări ale altor obiecte (cubul poate fi telefon, băţul – undiţa..); se poate preface că este în locuri şi momente diferite, demonstrând fantezie. Tot în aria proceselor cognitive aş adauga şi abilitatea copilului de a rezolva probleme (în cartea Sandrei Russ apare o categorie diferită) în cadrul jocului.
- Procesele afective presupun ca cel mic să exprime emoţii atunci când se preface, să abordeze imagini şi conţinuturi încărcate de emoţii în jocul său, să găsească confort şi bucurie pierzându-se în momentul jocului; poți observa dacă îşi reglează şi conţine atât emoţiile pozitive cât şi pe cele negative.
- Procesele interpersonale: copilul îşi exprimă preocuparea pentru cineva prin intermediul jocului, face diferenţierea între sine şi ceilalţi şi are încredere în cei din jur, comunică cu ceilalţi, exprimându-şi ideile şi emoţiile.
Acestea sunt procese majore care pot fi observate şi evaluate în joc (desigur, există multe clasificări făcute de diferite persoane, dar astăzi m-am oprit la aceasta). Fiecare copil manifestă în mai mare sau în mai mică măsură trăsăturile unui proces, iar tocmai acest lucru face ca meseria mea să fie interesantă. Ca terapeut prin joc pot să observ cum se modifică şi cum evoluează fiecare copil din perspectiva jocului, cum jocul îşi aduce contribuţia la dezvoltarea acestor copii.
Când mai vezi copii jucându-se, fii cu băgare de seamă la aceştia, pentru că se clădesc pe sine prin joc, îşi definitivează personalitatea şi învaţă să facă faţă situaţiilor de viaţă. Tu când te-ai uitat ultima oară cu atenţie jocul unui copil, ce ai observat? Ce nevoi manifesta prin intermediul jocului sau ce emoţie explora? Care a fost modalitatea prin care a găsit soluţii la problemele sale sau ale personajelor pe care le interpreta? Aștept răspunsul tău într-un comentariu, mai jos.
Citește și:
- Cinci motive pentru care poveștile sunt importante
- Ce facem cu copilul timid
- Cum încurajezi creativitatea copilului tău în familie
All comments (3)
Alina
Citind articolul tau, Anda, am stat câteva momente si am meditat la jocurile fetiței mele...ea cel mai adesea se joaca de-a mama...își ia păpuși,bebeluși,animalute etc […] Read MoreCitind articolul tau, Anda, am stat câteva momente si am meditat la jocurile fetiței mele...ea cel mai adesea se joaca de-a mama...își ia păpuși,bebeluși,animalute etc si le face mâncare,ii pune la nani,le canta...acum stau si ma gândesc...e vorba de puterea exemplului sau ar putea fi o nevoie ascunsa? Read Less
ReplyAndreea Găvenea
@Alina
Alina, cred ca raspunsul intrebarii tale e legat de particularitatile jocurilor fetitei tale. In principiu, jocurile de rol sunt o etapa de dezvoltare importanta pentru […] Read MoreAlina, cred ca raspunsul intrebarii tale e legat de particularitatile jocurilor fetitei tale. In principiu, jocurile de rol sunt o etapa de dezvoltare importanta pentru copii, pentru ca invata sau exerseaza prin intermediul lor o multime de abilitati. Iar persoanele primare de atasament (aici ma refer la tine in cazul situatiilor de care mi-ai scris) sunt primele pe care ei le imita, acestea fiind cele mai importante exemple pentru copii. Se poate, insa, ca astfel de jocuri sa denote la unii copii si o nevoie de a fi in control (exersand luarea deciziilor fata de personaje imaginate) sau poate nevoia de a fi ingrijiti la randul lor (prin joc iti pot arata indirect cum le-ar placea sa aiba ceilalti grija de ei). Sper ca te ajuta ce ti-am scris sa formulezi un raspuns la intrebarea ta. Ma bucur ca urmaresti cu atentie jocurile fiicei tale! Read Less
ReplyAlina
Multumesc ,Anda!te pup!
Reply