Anxietatea la copii - cum o abordezi?

Anxietatea la copii este adesea o sursă de îngrijorare pentru părinți. Ea, anxietatea, reprezintă procesarea cognitivă a unor emoții primare de teamă, frică și neliniște. E important de știut că aproape toți copii au etape în dezvoltare în care resimt anxietate, fie că este vorba de anxietate de separare față de persoana principală de atașament, fie că evită compania copiilor (anxietate socială) sau că prezintă o teamă de hoți, spre exemplu. După cum vezi, sunt multe forme de anxietate, pe unele poate le avem și noi, adulții. Există, însă, copii la care anxietatea poate fi o dificultate, în sensul în care ajung să evite să participe la rutinele zilnice. Aici s-ar putea să ai nevoie de mai mult ajutor, dar te poți folosi și de ideile de mai jos.

Indiferent care este sursa anxietății copilului – a avut un șoc emoțional la un moment dat în dezvoltare, are un temperament care îl predispune spre anxietate sau a învățat din comportamentul celor din jur să se teamă de anumiți stimuli -, păriții au câteva pârghii de care să se lege în abordarea copilului. Despre unele dintre ele am scris acum ceva vreme când îți vorbeam despre copilul timid, dar astăzi vin în completare cu alte idei care îți pot fi de ajutor:

• Nu am găsit încă acei copii care au renunțat la a fi anxioși când li s-a spus “Nu-ți face griji!” sau “Nu ai de ce să te sperii!”. Emoțiile lor sunt reale, sunt puternice, vin de undeva de la baza creierului. Așadar, validează-i emoțiile (“Înțeleg că te sperie ideea că..”), dar fii cu băgare de seamă – să îi arăți că îi înțelegi emoțiile nu înseamnă că ești de acord cu ele!
• Chiar dacă pe termen scurt pe copiii anxioși îi ajută să evite stimulii care le creează emoțiile puternice, nu merge în această direcție. Pe termen lung copilul tău va reuși să depașească momentele dificile dacă rămâi alături de el, dacă îl înveți cum și cu ce resurse poate merge mai departe;
• Așadar, obiectivul tău nu va fi să elimini anxietatea, ci să îți ajuți copilul să învețe cum să o gestioneze;
• Asigură-te că nu îi ceri imposibilul. Alege acele lupte pe care știi că le poate duce și exprimă așteptări pozitive (“Am încredere că te vei descurca”);
• Oferă-i o trusă cu resurse la care să apeleze când simte că îi este greu să gestioneze o situație din punct de vedere emoțional (de exemplu învață-l să respire profund, lasă-i la dispoziție o minge anti-stres, învață-l să își deseneze sau să își scrie gândurile);
• Învață-l să înlocuiască gândurile care îl opresc din participarea la rutinele zilnice cu idei pozitive;
• Fii un exemplu! De multe ori am spus că persoanele primare de atașament sunt modele pentru cei mici. Fii atent cum reacționezi în situații de stres și asigură-te că verbalizezi, că îi spui în cuvinte și copilului tău cum te-ai simțit și ce te-a ajutat să depășești momentul. (Poate că ar fi trebuit să fi început cu asta)
• Redu perioada de timp de pregătire pentru ceva despre care știi că s-ar putea să îi trezească anxietate. Da, e important să anunți ce urmează să se întâmple când ai un copil care se îngrijorează ușor, dar, în aceeași măsură, cu cât îi vorbești mai mult timp despre sursa anxietății, cu atât îi oferi ocazia își facă multe griji;
• Nu în ultimul rând, asigură-i nevoile de bază – fii atent la somnul copilului, oferă-i mese sănătoase și hidratare suficientă, dă-i ocazia să se bucure de momente de calm și liniște, asigură-te că face mișcare, poate sub formă de joacă, zilnic, în aer liber.

În speranța că te ajută acest articol, te invit să “răsfoiești” și alte articole de pe blog, poate găsești informații utile pentru tine. Iar dacă nu ai suficient timp acum, te poți abona la newsletter pentru a fi la curent cu noutățile pe care le public (vezi mai jos formularul de abonare).

Citește și:

1. Nu face pentru copilul tău ceea ce poate face singur
2. Șase lucruri despre întrebările copiilor
3. Ce activități că alegi pentru vacanța de iarnă – partea a II-a

Sursa foto: Flickr

Cine e în spatele paginii Părinți în Tandem:

Mă numesc Andreea Găvenea și mă bucur să îmi fi găsit acel lucru pe care să îl fac pe o perioadă lungă de timp fără senzația că aștept cu nerăbdare să se termine odată săptămâna. Sunt psihoterapeut, lucrez la cabinetul meu de mai bine de 5 ani. Am lucrat mulți ani cu copiii, apoi am găsit o nevoie mai mare în a veni mai degrabă în sprijinul părinților. Pandemia m-a adus mai aproape de adulți, cu fel și fel de provocări ale vieții, oameni minunați care fac eforturi să se cunoască și să se accepte, să se înțeleagă și să descopere că pot relaționa sănătos. Ultimii ani am pus accent pe mămicie, în sensul că am studiat mult și am lucrat cu clienți aflați perioada perinatală - de la concepție până la un an al copilului (infertilitate, pregătire pentru naștere, nașteri traumatice, perioada post-partum și efectele ei asupra părinților și relației de atașament cu copiii). Mă poţi contacta pe mail, la adresa andreea.gavenea@parintitandem.ro.